Litschauer v. Republica Moldova

      La 13 noiembrie 2018 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat hotărârea în cauza Litschauer v. Republica Moldova (nr. 25092/15).
Reclamantul Martin Litschauer, cetățean austriac, s-a plâns în fața Curții în baza Articolului5 §§ 1 și 3din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”), invocând căfusese deținutîn arest preventivtimp de câteva luni, fiind acuzat de proxenetism prin organizarea și punerea în funcțiune a serviciilor de video-chat erotic în Republica Moldova.Reclamantul a pretinscă faptele sale nu întruneau elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism și, prin urmare, detenția sa fusese arbitrară. În cele din urmă, reclamantul s-a plânsde lipsa unor temeiuri relevante și suficiente pentru aplicarea și prelungirea arestului din cauza lipsei bănuielii rezonabile în comiterea vreunei infracțiuni.
La 6 martie 2015 reclamantul a fost pus sub învinuire, încriminându-i-se comiterea infracțiunii prevăzute de articolul 220 alin. (3) lit. a) Cod penal (proxenitismul).
Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 7 martie 2015 în privința reclamantuluia fost aplicat arestul preventiv pentru o perioadă de 30 de zile, fiind prelungit până la 3 mai 2015, în baza încheierii instanței din 31 martie 2015.
Încheierea de aplicare a arestului preventiv, cât și încheierea de prelungire au fost atacate cu recurs la Curtea de Apel Chișinău, însă au fost respinse prin deciziile din 16 martie 2015 și, respectiv, 7 aprilie 2015.
La 27 aprilie 2015 reclamantul a fost eliberat sub control judiciar.
În urma analizei cu referire la legalitatea activității de divertisment pentru adulți (derularea show-urilor live prin intermediul camerelor web și a chat-urilor), la 21 octombrie 2015 Agenția de Stat pentru Protecția Moralitățiia concluzionat că acele fapte puteau fi calificate ca o practicarea prostituției, iar persoanele care îndeamnă, determină sau înlesnesc practicarea acestor acțiuni, sau trag foloase de pe urma practicării acestei activități, cad sub incidența infracțiunii de proxenetism.
Prin sentința din 30 decembrie 2016, reclamantul a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de articolul 220 alin. (2) lit. a) c) Cod penal. Procesul penal de învinuire în săvârșirea infracțiunii imputate a fost încetat în baza articolului 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova. Sentința nu a fost contestată de către părți.
Cu referire la Articolul 5 § 1 din Convenție, Curtea a notat că nici dreptul intern, nici practica judiciară naționalănu ofereau suficientă claritate de aplicare, în timp ce legea penală nu fusese formulată cu un grad suficient de precizie, în modul prevăzut de către Convenție, pentru a fiîn corespundere cu cerința„prevăzută de lege”. Astfel, în circumstanțele prezentei cauze, reclamantul nu putea să prevadă – într-o măsură rezonabilă– consecințeleacțiunilor sale.
Curtea a statuat că privarea de libertate a reclamantului fusese lipsită de temei legal, și, în consecință, a avut loc violarea Articolului 5 § 1 din Convenție.
Curtea a acordat reclamantului8000 euro pentru prejudiciul moralși 2000 euro cu titlu de costuri și cheltuieli.
Actualmente, hotărârea  este disponibilă în limba englezăși poate fi accesată pe pagina web a Curții.

Articole relaționate

Etichete

Distribuie