Le Bridge Corporation LTD SRL v. Republica Moldova | Portalul Agentului Guvernamental din RM

Le Bridge Corporation LTD SRL v. Republica Moldova

      La 19 aprilie 2018 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat decizia de inadmisibilitate în cauza Le Bridge Corporation LTD SRL v. Republica Moldova (nr. 48027/10).
Societatea reclamantă este o companie înregistrată în Republica Moldova, al cărei acționar unic și director executiv este dl Franck Charles Arif, cetățean francez.
În speță, la 20 mai 2008 societatea reclamantă a fost recunoscută în calitate de învingător al unui concurs organizat de Guvern pentru construirea și exploatarea a cinci magazine duty free la punctele de trecere a frontierei de stat. În rezultat, societatea reclamantă a încheiat un acord în acest sens cu Serviciul Vamal.
La 31 decembrie 2009 societatea D., care de asemenea a participat la concurs, a depus la Judecătoria Economică de Circumscripție o acțiune împotriva Ministerului Economiei, solicitând anularea rezultatelor concursului și a acordului ulterior semnat cu Serviciul Vamal, motivând că societatea reclamantă nu era eligibilă să participe la concurs, din cauza lipsei experienței de cinci ani în domeniul comerțului duty free, condiție ce urma a fi respectată de către participanții la concurs. Ca rezultat, societatea reclamantă și pârâții au invocat că acțiunea respectivă era inadmisibilă, având în vedere că D. solicita anularea unui act administrativ emis de Guvern, care trebuia contestat la Curtea de Apel în termen de 30 de zile în baza Legii contenciosului administrativ.
La 28 mai 2010 Judecătoria Economică Chișinău a admis cererea depusă de D., refuzând argumentele invocate de societatea reclamantă. La 7 aprilie 2010 Curtea de Apel Economică a menținut hotărârea primei instanțe, iar în dispozitiv a recunoscut societatea D. ca fiind câștigătorul concursului. La 24 noiembrie 2010, Curtea Supremă de Justiție a menținut decizia instanțelor inferioare.
Astfel, societatea reclamantă a invocat în fața Curții încălcarea Articolului 6 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”), invocând că instanțele economice nu erau competente să soluționeze litigiul, iar soluțiile acestora au încălcat principiul securității raporturilor juridice. De asemenea societatea reclamantă a pretins și încălcarea Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, ca urmare a procesului civil inechitabil.
Guvernul a susținut că cererea urmează a fi declarată inadmisibilă, din motiv că aceleași capete de plângere au făcut obiectul examinării de către o altă instanță internațională de anchetă, și anume de către Tribunalul de Arbitraj al Centrului Internaţional pentru Reglementarea Litigiilor Investiţionale (ICSID), care la 8 aprilie 2013 a adoptat o hotărâre în acest sens. Totuși, societatea reclamantă a invocat că reclamanții din cele două cereri diferă. În fața ICSID dl Franck Charles Arif a acționat în calitatea sa de persoană fizică, iar în fața Curții Europene reclamantul este Le Bridge, în calitate de persoană juridică.
Curtea a acceptat poziția Guvernului, concluzionând că cererea depusă de societatea reclamantă este în mod esențial aceeași cu cea examinată de ICSID. În acest sens, Curtea a considerat că societatea reclamantă nu putea fi separată de unicul ei acționar, acest fapt fiind recunoscut și de dl Franck Arif în cadrul procedurii înaintate spre soluționare în fața Tribunalului ICSID, dar și de societatea reclamantă, când s-a expus în fața Curții Europene cu privire la acordarea satisfacției echitabile.
În aceste circumstanțe, Curtea a concluzionat că prezenta cerere și cererea examinată de către ICSID au fost depuse de același reclamant și sunt în mod esențial identice, fără a conține fapte noi, prin urmare declarând-o inadmisibilă în conformitate cu Articolul 35 §§ 2 b) și 4 din Convenție.
Actualmente, decizia este disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.

Articole relaționate

Etichete

Distribuie