Lari c. Republicii Moldova

Investigația tergiversată de mai mult de 14 ani a decesului fiicei reclamantei, avut loc în circumstanțe dubioase, recunoscută de autorități de investigare ca fiind ineficientă, dar fără un rezultat palpabil.

Reclamanta, Ana Lari, o cetățeană a Republicii Moldova, născută în 1961 și locuiește în Chișinău. Cazul se referă la urmărirea penală desfășurată pe faptul decesului fiicei acesteia de 17 ani în circumstanțele nestabilite.

Fiica reclamantei a fost găsită moartă pe teritoriul unei companii la 13 iunie 1999, după ce a plecat la o petrecere de noapte. În următoarea zi a fost întocmit un raport de expertiză medico-legală în care s-a constatat că ea a decedat în urma intoxicației cu medicamente, iar pe corpul ei au fost depistate leziuni corporale ușoare, cauzate, probabil, în urma unui raport sexual. Urmărirea penală a fost pornită la sfîrșitul lunii octombrie 1999 și, ulterior, au fost audiați 6 martori.  Toți șase – unii dintre care au fost la petrecere, precum și ofițerul de securitate al companiei de gaz, care a chemat ambulanța – au negat faptul că au întreținut un raport sexual cu fiica reclamantei. Dosarul penal a fost clasat două luni mai tîrziu, procuratura constatînd că fiica reclamantei era foarte îngrijorată de lipsa sa nemotivată de acasă în acea noapte, a încercat să evite pedepsirea din partea părinților prin spitalizare în urma „auto-intoxicării”, însă în rezultatul supradozei a decedat. Urmărirea penală a fost reluată, la indicațiile Procuraturii Generale în anul 2005, suspendată în 2008, reluată pentru o lună în 2012 și din nou suspendată; aceasta nefiind finalizată. Controale ierarhic superioare ale investigației au constatat multiple deficiențe.

Invocînd articolul 2 (dreptul la viață) din Convenție, reclamanta s-a plîns că urmărirea penală desfășurată pe faptul decesului  fiicei sale a fost superficială, fără nicio încercare de a stabili ce s-a întîmplat cu adevărat, ea nefiind informată despre desfășurarea urmăririi penale.

Curtea a notat că o durată atît de lungă a urmăririi penale, în absența unor circumstanțe agravante și avînd în vedere deficiențele care au avut loc în cadrul urmăririi penale, nu întrunește cerințele de promptitudine inerente obligației procedurale în temeiul articolului 2 din Convenție. Referindu-se la modul în care a fost efectuată urmărirea penală pe faptul decesului fiicei reclamantei, perioada desfășurării urmăririi penale, precum și implicarea limitată a reclamantei la efectuarea acțiunilor de urmărire penală, Curtea a constatat că a avut loc o încălcare a articolului 2 din Convenție sub aspect procedural.

Curtea a decis în temeiul articolului 41 din Convenție să acorde reclamantei suma de 12000 Euro pentru prejudiciul moral și suma de 2100 Euro cu titlu de costuri și cheltuieli.

Hotărîrea va deveni definitivă în termen de trei luni de la data pronunțării în condițiile articolului 44 § 2 din Convenție.

Articole relaționate

Etichete

Distribuie