Jugănaru c. Republicii Moldova

Arestarea preventivă a reclamantului cu schimbarea ulterioară a măsurii în arest la domiciliu și în final plasarea sub control judiciar a fost una justificată și fundamentată pe existența unor bănuieli rezonabile.

 La 24 Septembrie 2015, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea Europeană”) a făcut publică decizia sa în cauza Jugănaru c. Republicii Moldova (nr. 75448/11) prin care a declarat unanim ca nefondate plîngerile reclamantului cu privire la arestarea sa nejustificată și pretinsa lipsa unor bănuieli rezonabile.

Circumstanțele cauzei pot fi rezumate pe scurt în felul următor. Reclamantul, a fost contabilul-șef al companiei C., cu sediul în Kampala (Uganda). Compania în cauză este o filială a societății A. cu sediul în Chișinău. În iulie 2011 procuratura a inițiat urmărirea penală în legătură cu o pretinsă deturnare de fonduri a companiei A. în baza plângerii președintelui acesteia din urmă. Reclamantul, în august 2011 a fost reținut și acuzat, în esență, că urmînd instrucțiunile unui alt înalt oficial al companiei A., de asemenea coacuzat, ar fi “facilitat delapidarea de fonduri financiare”. Reclamantul a fost, în cele din urmă plasat în arest preventiv, cu prelungirea termenului de deținere pînă în Septembrie 2011, cînd i s-a ordonat arest la domiciliu. Reclamantul a mai fost acuzat de alte incidente de deturnare de fonduri, pe aceiași model. În cele din urmă, în Noiembrie 2011 reclamantul a fost eliberat sub control judiciar.

Reclamantul s-a plîns Curții Europene că arestarea sa a fost în lipsa unor bănuieli rezonabile precum că el ar fi comis infracțiunea (pretinsa încălcare a Articolului 5 § 1 (c) din Convenție ) și aplicarea acestei măsuri nu a fost pe deplin motivată de instanțele naționale (pretinsa încălcare a Articolului 5 § 3 din Convenție ). Guvernul s-a opus și a susținut contrariul, întemeindu-se pe constatările instanțelor naționale și pe interpretarea unor principii din jurisprudența Curții Europene, inclusiv prin a accentua caracterul distinct al prezentei cauze de la alte cauze anterioare.

Curtea Europeană, în unanimitate, a recunoscut nefondate plîngerile reclamantului. După reiterarea unor principii generale în materie, în principal, s-a notat că urmărirea penală a fost inițiată și reclamantul arestat fiind inițial în temeiul plîngerii președintelui companiei A., care detaliat a descris anumite elemente și scheme de fraude financiare, în care reclamantul fiind la timpul relevant contabil-șef, nu avea cum obiectiv să nu le cunoască. Respectiv, aceste două elemente cum este descrierea coerentă a evenimentelor și circumstanțe de fapt care nu pot fi ignorate, ar creat în viziunea unui observator obiectiv că a fost comisă o faptă prejudiciabilă și care poate fi imputabilă și reclamantului. Respectiv a existat o bănuială rezonabilă care a servit temei de aplicare a arestului în sensul Articolului 5 § 1 (c). Curtea Europeană a notat că aceste bănuieli rezonabile nu trebuiau în situația reclamantului să fie echivalate cu o veritabilă acuzație și, chiar dacă ulterior aceste suspiciuni nu se confirmă, aceasta nu înseamnă că ele nu au existat la momentul aplicării arestului și că arestul ar fi fost ilegal. Important este, în viziunea Curții Europene, că suspiciunea rezonabilă să fie bazată pe unele elemente obiective de fapt și nu doar pe interpretarea subiectivă formulată de un martor ori persoana care a sesizat organul de urmărire penală (cum a fost în cazul Mușuc), în caz contrar arestul riscă să fie arbitrar.

În ce privește cel de al doilea capăt de plîngere cu privire la pretinsa lipsa de motive care ar justifica arestarea reclamantului, Curtea Europeană a notat că în ansamblu instanțele judiciare la aplicarea acestei măsuri s-au dezis de abordări stereotipice și au examinat în detaliu situația individuală a reclamantului. Această abordare a instanțelor naționale a fost una apreciabilă, mai ales că în asnamblu perioada de privare de libertate a reclamantului, în circumstanțele cauzei penale și avînd în vedere complexitatea speței, natura infracțiunii și dificultatea obținerii probatoriului, temerile instanțelor că ar putea exista o interferența în mersul urmăririi penale au fost pe deplin justificate. Plus, instanțele și-au permis în această cauză, prin comparație cu alte cauze anterioare examinate de Curtea Europeană în privința Moldovei, să detalieze textele hotărîrilor de aplicare și prelungire a arestului, iar faptul că ulterior instanțele au fost flexibile pentru aplicarea unor termene adaptate la situația individuală a reclamantului (a cîte 25 ori 20 de zile și nu 30 de zile, termen maxim prevăzut de lege) precum și a altor măsuri alterative (cum este controlul judiciar ori anumite condiții în cazul arestării la domiciliu), a dat dovada că arestul a fost pe deplin motivat.

Actualmente, decizia este disponibilă doar în limba franceză, și traducerea acesteia va fi asigurată ulterior.

Articole relaționate

Etichete

Distribuie