Iurcovschi ș.a. v. Republica Moldova

      La 10 iulie 2018 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat hotărârea în cauza Iurcovschi și alții v. Republica Moldova (cererea nr. 13150/11).

Reclamanții O. Iurcovschi, V. Sârbu și A. Smoliacov, s-au plâns, în mod particular, în privința încălcării drepturilor lor prevăzute de Articolul 5 §§ 3 și 4 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”).

Circumstanțele cauzei

În timp ce activau în calitate de polițiști, reclamanții au sechestrat o persoană (P.) din regiunea transnistriană, cunoscând că acesta poseda o cantitate semnificativă de mijloace bănești. P. nu a mai fost văzut în viață, cadavrul acestuia fiind descoperit ulterior într-o fântână.

La 7 februarie 2011 reclamanții au fost reținuți și acuzați de răpire, omor și exces de putere în calitate de colaboratori de poliție. În aceeași zi Judecătoria Centru a emis un mandat de arest pentru 30 de zile, în baza demersului înaintat de către procuror. La 17 februarie 2011 Curtea de Apel Chișinău a respins apelul reclamanților. La 5 martie 2011 Judecătoria Centru a prelungit arestul reclamanților pentru 30 de zile. La 14 martie 2011 Curtea de Apel Chișinău a menținut încheierea Judecătoriei Centru din 5 martie 2011. La 16 martie 2011 învinuirea privind omorul lui P. a fost retrasă, întrucât corpul acestuia încă nu fusese găsit. La 29 martie 2011 cauza a fost transmisă spre judecare și, la aceeași dată, procurorul a înaintat demers referitor la prelungirea arestului reclamanților pentru 90 de zile. La 7 aprilie judecătorul V. din Judecătoria Râșcani a prelungit arestul reclamanților pentru 90 de zille. La 20 aprilie 2011 Curtea de Apel Chișinău a menținut încheierea Judecătoriei Râșcani din 7 aprilie 2011. La 10 mai 2011 reclamanții au înaintat o cerere habeas corpus. La 25 mai 2011 judecătorul V. s-a abținut de la judecarea cauzei pentru că anterior lucrase cu al treilea reclamant. La 6 iunie 2011 reclamanții au înaintat încă o cerere habeas corpus, accentuând că cererea anterioară nu a fost examinată. La 5 iulie 2011 judecătorul M. din Judecătoria Râșcani a prelungit arestul reclamantului pentru 90 de zile și a respins cererea habeas corpus din 6 iunie 2011. La 6 iulie 2011 reclamanții au declarat apel și au menționat, inter alia, că instanța nu a examinat cererile lor de habeas corpus în termen scurt conform Articolului 5 § 4 din Convenție. La 15 iulie 2011 Curtea de Apel Chișinău a menținut încheierea Judecătoriei Râșcani din 5 iulie 2011. La 30 septembrie 2011 Judecătoria Râșcani i-a achitat pe reclamanți și i-a eliberat în sala de judecată. La 11 martie 2013 Curtea de Apel Chișinău a casat sentința, i-a condamnat pe reclamanți pentru răpire și exces de putere și le-a stabilit pedeapsa închisorii pentru 7 ani. La 12 noiembrie 2013 Curtea Supremă de Justiție a menținut sentința respectivă. După găsirea cadavrului victimei a fost început un proces penal în privința omorului.

Plângeri și aprecierea Curții

Reclamanții s-au plâns că arestul lor preventiv nu s-a bazat pe motive relevante și suficiente și că a fost excesiv de îndelungat, contrar Articolului 5 § 3 din Convenție. Examinând materialele cauzei, Curtea nu a considerat că motivele pe care s-au bazat instanțele naționale ar fi fost insuficiente sau irelevante. Curtea a notat că temerea instanțelor naționale precum că reclamanții ar fi putut să se eschiveze de la urmărirea penală a fost justificată, din moment ce aceștia într-adevăr au fugit după ce au fost eliberați. De asemenea, în lumina circumstanțelor cauzei și ținând cont de motivele pe care s-au bazat instanțele naționale atunci când au dispus arestul reclamanților, nu poate fi afirmat faptul că instanțele nu au acționat cu o diligență suficientă și că detenția reclamanților ar fi fost excesiv de îndelungată. Plângerea dată a fost declarată inadmsibilă din cauza caracterului său vădit nefondat, în virtutea Articolului 35 §§ 3 și 4 din Convenție.

Referindu-se la încălcarea Articolului 5 § 4 din Convenție, reclamanții s-au plâns de imparțialitatea judecătorului V., care a dispus arestul lor la 7 aprilie 2011. Aceștia de asemenea s-au plâns că instanțele naționale au refuzat să le prezinte materialele dosarului penal, precum și în privința refuzului de a examina cererea habeas corpus din 10 mai 2011, dar și referitor la întârzierea nejustificată în examinarea cererii habeas corpus din 6 iunie 2011. Plângerea cu referire la imparțialitatea judecătorului a fost considerată vădit nefondată de către Curte și din acest motiv a fost declarată inadmisibilă în baza Articolului 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Totuși, celelalte plângeri menționate au fost declarate admisibile.

Cu referire la împiedicarea accesului la documentele privind aplicarea arestului asupra reclamanților, Curtea a subliniat că nici prima instanța, nici instanța de recurs nu au motivat tăinuirea acestei informații și că reclamanții s-au aflat în imposibilitate să conteste într-un mod adecvat motivele detenției. În acest sens, a avut loc o încălcare a Articolului 5 § 4 din Convenție.

În privința cererilor habeas corpus din 10 mai 2011 și 5 iulie 2011, Curtea a acceptat argumentul Guvernului precum că din moment ce a doua cerere era identică cu cea dintâi, nu a existat necesitatea de o examina pe prima separat de a doua. Cu toate acestea, Curtea a constatat că examinarea cererii habeas corpus a durat aproape două luni, iar o asemenea perioadă nu poate fi considerată un „termen rezonabil”. De asemenea, nicio problemă de ordin administrativ nu poate justifica o astfel de întârziere. Respectiv, a avut loc o încălcare a Articolului 5 § 4 din Convenție.

Curtea a acordat reclamanților suma de 4500 euro cu titlu de prejudiciu moral și 1200 euro cu titlu de costuri și cheltuieli.

Actualmente hotărârea  este disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții. 

Articole relaționate

Etichete

Distribuie