Iovcev și alții v. Republica Moldova și Rusia

     La 17 septembrie 2019 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat hotărâre în cauza Iovcev și alții v. Republica Moldova și Rusia (nr. 40942/14).
Cauza se referă la plângerile cu privire la presiunile la care au fost supuse patru școli cu predare în limba română din regiunea transnistreană (în continuare „rmn”) în perioada 2013 – 2014. Reclamanții sunt cinci elevi, trei părinți și 10 membri ai personalului școlilor respective.
Școlile respective au utilizat grafia latină și au urmat curriculumul aprobat de către Ministerul Educației din Republica Moldova.
Reclamanții au susținut că au fost supuși presiunilor structurilor „rmn” în cadrul unei campanii de hărțuire și intimidare împotriva școlilor cu predare în limba română în perioada 2013-2014. Aceștia s-au plâns în special de anumite inspecții fiscale, perceperi de taxe, creșteri de tarife; înghețarea conturilor bancare (fiind astfel create impedimente pentru achitarea salariilor profesorilor), sistarea energiei electrice și a gazului, arestări și percheziții vamale în privința personalului din școli (în momentele în care încercau să aducă bani pentru a achita salariile) și confiscarea unor bunuri ale acestora. Unii elevi au fost supuși zilnic verificărilor de identitate, deoarece circulau cu autobuzul la o școală care fusese mutată într-o zonă aflată sub controlul Republicii Moldova.
Reclamanții s-au plâns în fața Curții în baza Articolelor 5 § 1 și 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”), și a Articolului 2 din Protocolul nr. 1 la Convenție.
Cu referire la jurisdicția statelor reclamate în contextul evenimentelor produse în raioanele de est ale Republicii Moldova, Curtea și-a reiterat principiile generale din cauzele Ilașcu și Alții, Catan și alții și Mozer . Curtea a notat că Republica Moldova și-a îndeplinit obligațiile pozitive de a întreprinde măsuri adecvate și suficiente pentru a proteja drepturile reclamanților.
Cu referire însă la jurisdicția Federației Ruse, Curtea a stabilit că aceasta a exercitat un control efectiv asupra structurilor „rmn” în perioada relevantă în speță. În lumina acestei concluzii și în conformitate cu jurisprudența sa, Curtea a considerat că nu este necesar să mai stabilească dacă Federația Rusă a exercitat un control efectiv asupra politicilor și a acțiunilor pretinsei administrații locale din raioanele de est ale Republicii Moldova (a se vedea Mozer, § 157). În virtutea sprijinului său militar, economic și politic continuu acordat structurilor „rmn”, care nu ar fi putut supraviețui altfel, Federația Rusă este responsabilă pentru încălcarea drepturilor reclamanților garantate de către Convenție.
Astfel, Curtea a hotărât că a avut loc încălcarea Articolelor 5 § 1 și 8 din Convenție și a Articolului 2 din Protocolul nr. 1 la Convenție de către Federația Rusă, obligând guvernul rus să achite câte 12000 de euro (EUR) reclamanților Ion Iovcev, Tamara Muntean și Valeriu Climov, pentru prejudiciul moral suferit și câte EUR 6000 reclamanților din anexa nr. 2 și 3 la hotărâre, precum și EUR 5000 pentru costuri și cheltuieli.
Actualmente hotărârea este disponibilă în limba franceză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.

 

 

Articole relaționate

Etichete

Distribuie