Întrebări frecvente

Cît durează examinarea unei cereri depuse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului?

Datorită numărului mare de cereri, nu poate fi cunoscută exact perioada pînă cînd Curtea va examinarea cererea depusă. Aceasta poate dura mai mulți ani pînă va fi informat reclamantul și, eventual Guvernul despre examinarea cererii. La rîndul său Guvernul nu este informat dacă o cerere este declarată vădit inadmisibilă de un singur judecător și nu are cum să cunoască etapa examinării astfel de cereri. Doar acele cereri despre care informat (comunicat) Guvernul și care ridică anumite semne de întrebări sunt examinate de Agentul guvernamental, dar și despre tiplul examinării acestor cereri ultimul nu poate cunoaște. Chestiunea timpului de examinare a tuturor cererilor ține exlusiv de administrarea internă a Curții Europene și în această sferă nici Agentul și nici reclamanții nu pot interfera.

Unele cereri pot fi analizate în regim de urgenţă, fiind tratate cu prioritate, în cazul în care un pericol iminent ameninţă integritatea fizică a reclamantului sau sunt alte circumstanțe pe care le consideră Curtea ca fiind deosebit de importante pentru a comunica cererea Guvernului pentru comentarii urgente sau soluționare amiabilă.

Cum pot afla la ce etapă de examinare se află cererea depusă la Curtea Europeană?

Potrivit Regulamentului Curţii (Regula 54 § 2 (b)) o procedură litigioasă împotriva statului reclamat ia naştere odată cu comunicarea cererii Guvernului. Pînă la momentul respectiv, toate procedurile în faţa Curţii Europene ţin exclusiv de raportul între reclamant/reclamanţi şi Curte. Acestea includ: înregistrarea cererii, examinarea prealabilă a chestiunii admisibilităţii cererii (potrivit Articolului 28 din Convenție). Guvernul nu este implicat în procedurile respective.

La etapa procedurilor prealabile cu privire la admisibilitatea/inadmisibilitatea cererilor Agentul guvernamental nu cunoaşte despre existenţa cererii în general sau despre faptul depunerii acesteia la Curtea Europeană.

La rîndul său, Agentul guvernamental nu este în drept să solicite Curţii Europene informaţii despre existenţa cererilor necomunicate Guvernului, în caz contrar aceasta ar putea determina Curtea să iniţieze o procedură litigioasă.

Orice informație urmează a fi obținută direct de la Curtea Europeană personal sau prin intermediul avocatului/reprezentantului reclamantului.

Poate oare Agentul guvernamental interveni în litigiile cetățenilor la nivel national?

Agentul guvernamental este reprezentantul Guvernului Republicii Moldova la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Cu alte cuvinte, reprezentantul Guvernului este persoana împuternicită să acţioneze în numele puterii executive.

În virtutea atribuţiilor cu care a fost investit prin lege, Agentul guvernamental este în drept să sesizeze din oficiu instituţiile competente ale administraţiei publice centrale şi locale despre necesitatea înlăturării pretinselor încălcări, cerînd, dacă este necesar, adoptarea de măsuri în vederea respectării uniforme şi exacte a Convenţiei şi aplicării conforme a jurisprudenţei Curţii Europene. Dimpotrivă, oricare intervenţie a Agentului guvernamental în activitatea instanţelor judecătoreşti ar putea fi interpretată ca o imixtiune a executivului în activitatea puterii judecătoreşti.

Prin urmare, Agentul guvernamental se află în imposibilitate de a întreprinde careva măsuri individuale.

Excepții fiind doar cazurile comunicate Guvernului, unde în sensul remedierii pretinselor încălcări, Agentul guvernamental poate să ceară concursul autorităților naționale și în special a instanțelor judecătorești. În cazuri excepționale, dacă o asemenea remediere presupune redeschiderea de proceduri judeiciare ori de urmărire penală, Agentul doar solicită acest lucru de la autoritățile competente, descreția de redeschidere ori revizuire le aparține oricum acestora din urmă.

Cum și cînd pot solicita soluționarea pe cale amiabilă a cauzei aflate pe rolul Curtea Europeană?

Curtea Europeană încurajează întotdeauna părțile să negocieze în vederea soluționării amiabile a cauzei.

O soluționare amiabilă poate fi inițiată de Guvern ori de către reclamant doar în cazurile în care Curtea Europeană a informat (comunicat) Guvernul despre cerere și a formulat anumite întrebări de compatibilitate cu Convenția. Dacă întrebările respective sunt repetetive și au fost anterior soluționate în cauze similare, o soluționare amiabilă este previzibilă. În cazul în care întrebările sunt noi pentru autorități, sunt extrem de complexe ori soluționarea lor reprezintă interes pentru respectarea drepturilor omului și pentru jurisprudența Curții, atunci chiar și în aceste situații o soluționare amiabilă poate fi respinsă de Curte.

Oricum, oportunitatea unei soluționări amiabile se examinează în fiecare caz individual în dependență de disponibilitatea Guvernului, autorităților vizate și a reclamantului, unica regulă generală fiind că aceasta poate fi inițiată doar după ce cererea a fost comunicată Guvernului.

Cînd și în ce condiții devine definitivă o hotărîre a Curții Europene?

O hotărîre adoptată de o Cameră (o formațiune din 7 judecători) a Curții Europene devine definitivă în termen de trei luni de zile de la data publicării acesteia, dacă nici o parte (Guvernul ori reclamantul) nu au solicitat retrimiterea cauzei la Marea Cameră, ori s-au expus expres că nu doresc să facă acest lucru. Restul hotărîrilor adoptate de un Comitet (o formațiune din 3 judecători) și de Marea Cameră (o formațiune din 17 judecători) devin definitive la data publicării. Toate deciziile Curții Europene (cu privire la inadmisibilitate, radiere de pe rol) de ase menea devin definitive la data adoptării de o formațiune judiciară (un judecător unic, Comitete, Camere și Marea Cameră). A nu se confunda hotărîrea Curții Europene și deciziile Curții Europene, în ambele situații regimul juridic de devenire ca definitive se deosebesc după cum s-a explicat mai sus.

Care este modalitatea de achitare a sumelor dispuse prin hotărîrile și deciziile Curții Europene?

Sumele dispuse cu titlu de satisfacție echitabilă de către CEDO pot fi transferate pe numele reclamantului pe un cont special al Băncii de Economii, deschis de Ministerul Finațelor special în acest scop, fără achitarea comisionului băncii sau la oricare altă bancă.

În cazul imposibilității reclamantului de a ridica sumele dispuse prin hotărîrile și deciziile Curții Europene, o terță persoană poate să o facă în locul acestuia, cu prezentarea procurii autentificată notarial.

În cazul în care țara de reședință a reclamantului nu este Republica Moldova, plata poate fi transferată la oricare alt cont bancar la cererea acestuia.

Cui urmează să-i fie plătită satisfacția echitabilă în situația în care beneficiarul persoană fizică desemnat de Curții Europene a decedat?

În această situație se aplică regulile de plata satisfacțiilor echitabile recomandate de Comitetul de Miniștri a Consiliului Europei (Memorandum CM/Inf/DH(2008)7 din 15 ianuarie 2009). Dacă reclamantul a decedat după adoptarea hotărîrii Curții Europene, în principiu sumele dispuse trebuie achitate moștenitorilor legali la prezentarea titlurilor respective, cu excepția cazurilor dacă încălcarea Convenției nu presupune un drept transferabil. În aceste din urmă situații chestiunea achitării satisfacției echitabile poate reveni din nou în atenția Curții Europene care se va pronunța asupra achitării fără a afecta soluția sa cu privire la încălcate a Convenției.

Prezenta pagină este în continuă elaborare. Lista întrebărilor frecvente va fi reînoită în dependență de frecvența și volumul întrebărilor cel mai des adresate.

Adresează o întrebare.