Ialamov c. Republicii Moldova

         Astăzi, 12 decembrie 2017, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat o hotărâre în cauza Ialamov v. Republica Moldova (cererea nr. 65324/09).
La 6 aprilie 2009, reclamantul a fost arestat fiind suspectat de omor. Mai târziu, acesta a fost acuzat și pentru câteva episoade de furt. Până la 21 ianuarie 2011 reclamantul a fost ținut în arest preventiv, ulterior fiind achitat pentru infracțiunea de omor, însă condamnat pentru furt, fiindu-i stabilită o pedeapsă cu privațiune de libertate pe un termen de 1 an și 6 luni.
În timpul judecării cauzei, durata arestului reclamantului a fost prelungită în mod periodic. Una din prelungiri vizează perioada dintre 1 și 30 septembrie 2009. Cu două zile înaintea expirării acestei perioade, procurorul a prezentat un demers pentru prelungirea arestului. Reclamantul a contestat acest demers, considerând că acesta încălca normele procesual-penale care stabilesc că procurorul trebuie să înainteze un astfel de demers cu cel puțin cinci zile înainte de expirarea perioadei de arest. Cu toate acestea, cererea procurorului a fost acceptată de instanța de judecată, iar arestul preventiv aplicat reclamantului a fost prelungit cu 25 de zile. La rândul său, Curtea de Apel a respins recursul reclamantului, fără a oferi un răspuns la acest argument.
Astfel, reclamantul a invocat în fața Curții încălcarea Articolului 5 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”), motivând că la 29 septembrie 2009 arestul preventiv a fost prelungit în mod ilegal. Deși Guvernul a invocat că termenul-limită de cinci zile prevăzut de Codul de procedură penală nu are obligatoriu, Curtea a considerat că nicio limitare a libertății nu este compatibilă cu Convenția, decât dacă este legală și în conformitate cu dreptului național.
Curtea a considerat că argumentul Guvernului nu este susținut de alte prevederi procesual-penale, care prevăd în mod clar că eșecul de a respecta termenul pentru exercitarea unui drept procesual penal presupune pierderea acestui drept și nulitatea actului efectuat peste termen. Mai mult, acesta contravine și Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție adoptată ulterior petrecerii evenimentelor, care prevede că deținutul urmează a fi eliberat la expirarea perioadei sale de detenție, dacă procurorul nu respectă termenul (de cel puțin cinci zile până la expirarea perioadei arestului preventiv) de depunere a demersului pentru prelungirea arestului preventiv.
Prin urmare, Curtea a concluzionat că acceptarea demersului procurorului de prelungire a arestului preventiv în privința reclamantului a fost contrară dreptului național, iar arestul dispus astfel nu a fost legal, constatând astfel încălcarea Articolului 5 § 1 din Convenție.
În temeiul Articolului 41 din Convenție, Curtea a acordat reclamantului sumele de 4500 euro cu titlu de prejudiciu moral și 1305 euro cu titlu de costuri și cheltuieli.
Actualmente hotărârea este disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.