Guja v. Republica Moldova (nr.2)

     La 27 februarie 2018 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea Europeană”) a pronunțat hotărârea în cauza Guja v. Republica Moldova (nr. 2) (cererea nr. 1085/10).
Reclamantul, Iacob Guja, s-a plâns în faţa Curţii în temeiul Articolului 10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”), că demiterea sa din serviciu în mod repetat i-ar fi încălcat dreptul la libertatea de exprimare. De asemenea, reclamantul s-a plâns în temeiul Articolului 46 din Convenţie cu privire la modul de executare a hotărârii Curţii din 12 februarie 2008.
După adoptarea hotărârii Curții Europene în cauza Guja v. Republica Moldova din 12 februarie 2008, în care s-a constatat încălcarea Articolului 10 din Convenție, reclamantul a înaintat o cerere de revizuire privind casarea deciziei Curții Supreme de Justiție din 26 noiembrie 2003 referitoare la concedierea lui.
Curtea Supremă de Justiţie a dispus restabilirea reclamantului în funcţia anterior deţinută. La aceeași dată, reclamantul a depus o cerere în acest sens. În iunie 2008, prin ordinul Procurorului General, reclamantul a fost restabilit în funcţia de şef al Secţiei relaţii cu mijloacele de informare în masă din cadrul Procuraturii Generale. La scurt timp, acesta a fost iarăși demis, fiindu-i adus la cunoştinţă conţinutul ordinului de demisie.
La 10 iulie 2008, reclamantul s-a adresat în instanţa de judecată cu o cerere împotriva Procuraturii Generale cu privire la contestarea actului administrativ. Prin hotărârea Curţii de Apel acţiunea reclamantului a fost respinsă. În martie 2009, reclamantul a depus recurs suplimentar prin care a solicitat restabilirea sa la locul de muncă din cadrul Procuraturii Generale precum şi obligarea Procuraturii Generale să-i achite salariul pentru perioada lipsei forţate de la serviciu şi prejudiciul moral.
Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 29 aprilie 2009, hotărârea Curţii de Apel Chişinău de respingere a acțiunii reclamantului a fost menţinută.
Guvernul a considerat cererea reclamantului incompatibilă în sensul Articolului 35 § 3 alin. (a) din Convenție. Însă Curtea Europeană a menționat că nu poate fi acceptat argumentul Guvernului referitor la lipsa competenţei ratione materiae a acesteia de a examina capetele de cerere de acest tip, și că acest fapt ar aduce atingere competenţelor Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei în supravegherea executării hotărârii. Prezenta cerere, în viziunea Curții Europene, conţine circumstanţe noi ce se referă la concedierea repetată a reclamantului și invocă chestiuni nesoluţionate de hotărârea iniţială.
Hotărârea Curţii Europene de această dată s-a bazat pe faptul că instanţele naţionale au ignorat alegaţiile precum că restabilirea dlui Guja la serviciu nu a fost veritabilă şi că Procuratura Generală a continuat măsurile sale de represiune împotriva reclamantului pentru informațiile comunicate de acesta.
Astfel, Curtea Europeană a constatat în unanimitate violarea Articolului 10 din Convenție statuând că demiterea repetată a reclamantului a constituit o ingerinţă în dreptul la libertatea de exprimare, în special a dreptului său de a comunica informaţii.
În temeiul Articolului 41 din Convenție, Curtea Europeană a acordat reclamantului suma de 10000 euro cu titlu de prejudiciu material și moral şi 1500 euro cu titlu de costuri şi cheltuieli.

Actualmente, hotărârea este disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.