Grîu v. Republica Moldova

© Prezentul rezumat îi aparține Direcției agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova. Orice preluare a textului sau a unei părți din acesta se va face cu următoarea mențiune: „Rezumatul deciziei a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova”.

La 30 iunie 2022 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat decizia în cauza Grîu v. Republica Moldova (nr. 38016/18).

Potrivit circumstanțelor cauzei, reclamantul a fost acuzat de faptul că determinase un martor să facă declarații mincinoase, infracțiune prevăzută de art. 314 din Codul penal. S-a invocat că reclamantul îi oferise respectivei persoane cadouri, în schimbul modificării afirmațiilor sale depuse anterior în cadrul procedurilor penale în care prietenul reclamantului era inculpat. La 31 martie 2018 un judecător de instrucție a dispus arestarea preventivă a reclamantului. Printre motivele invocate de judecător se numără riscul imixtiunii reclamantului în cadrul investigației și riscul evadării. Arestul preventiv a fost prelungit de mai multe ori până la 15 iunie 2018, când reclamantul a fost eliberat din arest. La 16 aprilie 2019 reclamantul a fost găsit vinovat de acuzațiile aduse și condamnat la o pedeapsă de un an de închisoare cu suspendare. Procesul penal este pe rol până în prezent.

Invocând Articolul 5 § 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”), reclamantul s-a plâns în fața Curții de privarea sa de libertate timp de două luni și jumătate, care nu s-ar fi bazat pe motive relevante și suficiente.

Curtea a reținut că, la aplicarea și prelungirea detenției reclamantului, instanțele interne au considerat, inter alia, că exista riscul de ingerință în cadrul investigației. Teama instanțelor interne cu privire la acest risc pare să fi fost justificată, deoarece reclamantul a fost acuzat că încercase să influențeze un martor pentru a depune declarații false în cadrul unui alt set de proceduri penale, cunoscând că justificări considerate a fi „relevante” și „suficiente” în jurisprudența Curții includeau, inter alia, riscul exercitării presiunilor asupra martorilor. În asemenea împrejurări, Curtea a considerat că arestarea preventivă a reclamantului pare să fi fost justificată. Mai mult, Curtea nu a putut concluziona că instanțele nu acționaseră cu suficientă diligență și că detenția reclamantului ar fi fost excesiv de lungă. Astfel, Curtea a respins cererea în conformitate cu Articolul 35 § 4 din Convenție.

Actualmente decizia este disponibilă în limba engleză şi poate fi accesată pe pagina web a Curții.

Articole relaționate

Etichete

Distribuie