Grecu c. Republicii Moldova

         La 30 mai 2017, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat o hotărâre în cauza Grecu c. Republicii Moldova (cererea nr. 51099/10).
Reclamanta, dna Tatiana Grecu, este cetățeană a Republicii Moldova, născută în 1960 și este deținută în penitenciarul din localitatea Vadul lui Vodă.
La 22 februarie 2002, reclamanta a fost reținută de poliție, fiind eliberată în decursul aceleiași zile, întrucât instanța de judecată a stabilit că arestul a fost abuziv. Ulterior, reclamanta a depus o plângere împotriva polițiștilor, acuzându-i de faptul că în timpul reținerii aceștia i-ar fi aplicat lovituri cu pumnul și ar fi strangulat-o. Plângerea sa nu a fost soluționată.
În cadrul procesului civil inițiat de reclamantă la nivel național, instanțele naționale, în hotărârile emise, au recunoscut faptul că acesteia i-au fost încălcate drepturile protejate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”), ca urmare a arestului ilegal și aplicării tratamentului inuman și degradant în timpul arestului, precum și a lipsei unor investigații eficiente referitoare la plângerea sa. Curtea Supremă de Justiție a acordat reclamantei despăgubiri la nivel național în valoare de 3 200 euro.
În fața Curții, reclamanta s-a plâns de violarea articolului 3 din Convenție (interzicerea tratamentului inuman ori degradant) și a articolului 5§1 din Convenție, invocând că arestul său a fost ilegal și că în timpul acestuia a fost supusă tratamentului inuman și degradant, iar investigațiile cu privire la plângerile sale au fost ineficiente. De asemenea, reclamanta s-a plâns în baza articolului 5 § 5 (dreptul la reparații/despăgubiri) și a articolului 13 din Convenție (dreptul la un remediu eficient), precum că nu a avut la dispoziție un remediu eficient la nivel național, în baza căruia să-și apere drepturile lezate.
În observațiile sale, Guvernul Republicii Moldova a făcut referire la jurisprudența Curții în cauzele privind condițiile de detenție și a susținut că sumele de bani atribuite de Curte în astfel de cazuri erau comparabile cu suma acordată de Curtea Supremă de Justiție reclamantei în cazul de față și că, prin urmare, reclamanta și-a pierdut statutul de victimă.
Curtea a reamintit că încălcarea articolului 3 al Convenției nu poate fi remediată doar prin acordarea unei despăgubiri victimei și că sumele atribuite cu titlu de satisfacție echitabilă în astfel de cauze trebuie să fie proporționale cu prejudiciul suferit de reclamantă. De asemenea, Curtea a notat că suma acordată de Curtea Supremă de Justiție în cauza dată a fost mult mai mică decât sumele acordate de Curte în cauze similare.
Astfel, Curtea a constatat încălcarea articolelor 3, 5 § 1, 5 § 5 și 13 din Convenție și a acordat reclamantei sumele de 11 800 euro cu titlu de prejudiciu moral și 840 euro cu titlu de costuri și cheltuieli.
Actualmente, hotărârea este disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.

 

Articole relaționate

Etichete

Distribuie