Goriunov v. Republica Moldova

     La 29 mai 2018 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat hotărârea în cauza Goriunov v. Republica Moldova (cererea nr. 14466/12).
Reclamantul Igor Goriunov este condamnat la detențiune pe viață în Penitenciarul nr. 17 din Rezina. La 16 martie 2011 administrația penitenciarului a găsit în celula reclamantului un telefon mobil. Prin urmare, la 23 martie 2011 reclamantul a fost sancționat cu mustrare. Totodată, la 26 iulie 2011 administrația penitenciarului a decis ca reclamantul să fie încătușat de fiecare dată când va ieși din celulă, fără a oferi motive pertinente în acest sens și fără a stabili o perioadă concretă în care această măsură urma a fi aplicată.
În rezultatul unei plângeri depuse de reclamant, la 3 august 2011 administrația penitenciarului l-a informat că această măsură era prevăzută de Ordinul Departamentului Instituțiilor Penitenciare nr. 4, fără a oferi alte detalii. Ulterior, la 26 septembrie 2011, din nou la solicitarea reclamantului, Departamentul Instituțiilor Penitenciare l-a informat că utilizarea cătușelor era permisă de Statutul executării pedepsei de către condamnați.
Astfel, la 26 septembrie 2011 reclamantul a contestat decizia administrației penitenciarului la judecătorul de instrucție, invocând că a fost pedepsit de două ori pentru aceeași faptă și că nu a fost informat despre motivele încătușării sale. La 25 noiembrie 2011 Judecătoria Rezina a respins plângerea reclamantului, considerând că măsura dată a fost aplicată în conformitate cu legea și în scopul prevenirii pericolului pe care reclamantul l-ar putea prezenta pentru ceilalți deținuți.
Prin urmare, reclamantul a invocat în fața Curții încălcarea Articolului 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”), considerând că fusese supus unui tratament inuman și degradant, prin obligarea acestuia de a purta cătușe fără niciun motiv întemeiat.
Guvernul a considerat că încătușarea reclamantului nu a reprezentat o sancțiune, ci mai degrabă o măsură de protecție impusă adițional mustrării, ceea ce nu constituie o dublă pedeapsă pentru aceeași faptă. Totodată, Guvernul a invocat că măsura a fost legală, proporțională și necesară, și, în orice caz, reclamantul ar fi petrecut perioade foarte scurte de timp în afara celulei.
Inițial, Curtea a decis aplicabilitatea Articolului 3 din Convenție în această cauză, având în vedere perioada de cinci luni în care reclamantului i-a fost aplicată această măsură și inconveniența ce i-a fost provocată acestuia, prin punerea sa într-o lumină negativă față de ceilalți deținuți, care nu erau obligați să poarte cătușe. În acest sens, Curtea a notat că pentru un condamnat la o perioadă îndelungată de detenție este importantă relația sa și înfățișarea sa față de alți deținuți și angajați ai închisorii. Prin urmare, orice măsură care diminuează respectul sau imaginea de sine, în special în cazul în care durează o perioadă mai mare de timp, trebuie considerată ca fiind un potențial tratament degradant.
În continuare, Curtea a notat că reclamantului nu i-au fost aplicate cătușele în conformitate cu legislația în vigoare, care permitea astfel de măsuri doar în cazuri de existență a unor riscuri asupra sănătății sau a securității. Cu toate acestea, administrația penitenciarului nu a indicat niciun risc sau motiv pentru care ar fi dispus o altfel de măsură. Mai mult, această decizie a fost luată după patru luni din momentul descoperirii telefonului mobil în posesia reclamantului. Astfel, Curtea a notat că, în cazul în care ar fi existat un risc real pentru securitatea penitenciarului în urma găsirii telefonului mobil, atunci imediat ar fi fost întreprinse anumite măsuri. Totodată, Curtea a notat că încătușarea reclamantului a fost aplicată o perioadă nedeterminată de timp, ceea ce a exclus previzibilitatea duratei acestei măsuri. De asemenea, Curtea a statuat că măsura aplicată a fost de fapt o sancțiune, fapt recunoscut atât de către administrația penitenciarului, cât și de către procuror, în cadrul examinării plângerii reclamantului de către instanțele naționale. Mai mult, Curtea a concluzionat că natura acestei măsuri a fost aparent aplicată pentru a forța reclamantul să se comporte într-un anumit fel.
Astfel, Curtea a constatat încălcarea Articolului 3 din Convenție, considerând că demnitatea umană a reclamantului a fost afectată de apariția sa zilnică în fața altor deținuți purtând cătușe, ceea ce a constituit un tratament degradant. Prin urmare, Curtea a acordat reclamantului sumele de 4500 euro cu titlu de prejudiciu moral și 650 euro cu titlu de costuri și cheltuieli.
Actualmente hotărârea este disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.

 

Articole relaționate

Etichete

Distribuie