Goremîchin v. Republica Moldova | Portalul Agentului Guvernamental din RM

Goremîchin v. Republica Moldova

     La 5 iunie 2018 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare “Curtea”) a pronunțat hotărârea în cauza Goremîchin v. Republica Moldova (nr. 30921/10).
Reclamantul s-a plâns în baza Articolelor 3, 5, 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”) că ar fi fost deținut în mod ilegal în condiții de detenție inadecvate, că nu ar fi dispus de un remediu intern eficient în privința condițiilor sale de detenție și că instanțele naționale ar fi admis un recurs tardiv împotriva unei sentințe prin care acesta fusese achitat.
La 23 iulie 2007 Judecătoria Râșcani a dispus arestul preventiv al reclamantului pentru treizeci de zile, fiind acuzat de banditism, luare de ostatici și șantaj. La acel moment reclamantul locuia în Bruxelles, Belgia. La 18 noiembrie 2008 reclamantul a fost arestat în Bruxelles la solicitarea autorităților din Republica Moldova. La 5 octombrie 2009 el a fost extrădat și adus imediat în fața unui judecător de instrucție din Judecătoria Centru, care a confirmat mandatul de arest al reclamantului.
La 22 februarie 2012, acționând în calitate de instanță de fond, Curtea de Apel Bălți l-a achitat pe reclamant și a dispus eliberarea lui din detenție. La 6 aprilie 2012 Procuratura Generală a depus un recurs împotriva sentinței din 22 februarie 2012. La 21 decembrie 2012 Curtea Supremă de Justiție a admis recursul și a dispus rejudecarea cauzei. Procesul s-a încheiat la 30 decembrie 2015, când Judecătoria Buiucani a constatat vinovăția reclamantului, totodată încetându-l din cauza expirării termenului de prescripție.
Reclamantul s-a plâns în fața Curții în privința condițiilor sale de detenție din Izolatorul Departamentului pentru Combaterea Crimei Organizate și Corupției (în continuare „DCCOC”), Penitenciarul nr. 13 din Chișinău și Penitenciarul nr. 11 din Bălți. Reclamantul s-a plâns anterior instanțelor naționale și organelor de urmărire penală cu privire la condițiile sale de detenție inumane și degradante. La 20 ianuarie 2011 Procuratura Bălți a recunoscut existența condițiilor de detenție inumane în Penitenciarul nr. 11 din Bălți.
Curtea a notat că reclamantul nu a adus suficiente probe întru susținerea afirmațiilor sale privind condițiile de detenție nesatisfăcătoare din Izolatorul DCCOC, a declarat plângerea reclamantului în această privință ca fiind vădit nefondată și a respins-o potrivit Articolului 35 §§ 3 și 4 din Convenție. În privința plângerilor reclamantului referitoare la precaritatea condițiilor sale de detenție din Penitenciarul nr. 11 Curtea a notat că acestea au fost considerate ca fiind întemeiate de către Procuratura Bălți. În ceea ce privește condițiile de detenție din Penitenciarul nr. 13, Curtea a reamintit că anterior constatase caracterul lor contrar Articolului 3 din Convenție în numeroase hotărâri ale sale. Prin urmare, a avut loc încălcarea Articolului 3 din Convenție.
Reclamantul s-a plâns în virtutea Articolului 5 § 1 din Convenție, susținând că detenția sa a durat mai mult decât permitea legea. Făcând referire la cauza Savca v. Republica Moldova (nr. 17963/08, 15 martie 2018), Curtea a concluzionat că a avut loc o încălcare a Articolului 5 § 1 din Convenție. În același context al speței Savca, Curtea nu a considerat ca fiind necesară examinarea separată a plângerilor reclamantului în baza Articolului 5 §§ 3 și 4 din Convenție.
Cu referire la plângerea reclamantului privind pretinsa încălcare a Articolului 6 § 1 din Convenție, Curtea a evidențiat că în sentința Curții de Apel Bălți din 22 februarie 2012 era indicat în mod expres faptul că aceasta putea fi atacată la Curtea Supremă de Justiție în termen de 15 zile, ceea ce era în concordanță cu articolul 439 din Codul de Procedură Penală. Curtea a notat că Hotărârea explicativă a Curții Supreme de Justiție din 24 decembrie 2012, ce a fost invocată, se referă la posibilitatea de a declara un recurs în situația în care nu se recurge la un apel obișnuit. Mai mult decât atât, Hotărârea explicativă a fost emisă la aproximativ 10 luni de la adoptarea sentinței Curții de Apel Bălți și la 3 zile după adoptarea deciziei de către Curtea Supremă de Justiție în cauza reclamantului. Așadar, a fost constatată încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție.
În fine, reclamantul a susținut încălcarea Articolului 13 din Convenție, afirmând lipsa unui remediu efectiv împotriva condițiilor de detenție inumane și degradante. Curtea a reiterat că a examinat de numeroase ori problema remediilor interne privind condițiile de detenție precare din Republica Moldova și a concluzionat de fiecare dată că recursurile sugerate de către Guvern erau ineficiente. Această cauză nu constituie o excepție și, respectiv, a fost constatată încălcarea Articolului 13 din Convenție.
Din aceste considerente, Curtea a acordat reclamantului 15000 euro în calitate de despăgubire pentru prejudiciul moral și 1500 euro cu titlu de costuri și cheltuieli.
Actualmente hotărârea este disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.

Articole relaționate

Etichete

Distribuie