Gorea v. Republica Moldova

       La 22 ianuarie 2019 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat hotărârea în cauza Gorea v. Republica Moldova (nr. 63507/11).
La 16 iulie 2008 Judecătoria Ialoveni a constatat vinovăția reclamantului în ultragierea unui ofițer de poliție și l-a sancționat pe cel dintâi cu 5 zile de arest administrativ. Reclamantul a atacat hotărârea dată. La 12 august 2008 Curtea de Apel Chișinău a casat hotărârea menționată și a trimis cauza la rejudecare. La 11 februarie 2009 Judecătoria Ialoveni a încetat procesul cu privire la contravenția administrativă din motivul expirării termenului de prescripție. Între timp, reclamantul își executase sancțiunea. Reclamantul a atacat hotărârea din 11 februarie 2009. La 13 martie 2009 Curtea de Apel Chișinău a casat hotărârea primei instanțe și a încetat procesul cu privire la contravenția administrativă din cauza lipsei componenței de contravenție administrativă.
Reclamantul s-a adresat în instanțele naționale în baza Legii nr. 1545, solicitând 300000 lei (echivalentul a 18750 euro la acel moment) pentru prejudiciul moral. La 11 mai 2011 Curtea Supremă de Justiție a constatat ilegalitatea arestului administrativ aplicat reclamantului și i-a acordat 8000 lei (echivalentul a 500 euro la acel moment) pentru prejudiciul moral provocat.
Reclamantul s-a în fața plâns Curții cu privire la încălcarea Articolului 5 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”) din cauza detenției sale ilegale de 5 zile. Curtea a declarat că este indubitabil și necontestat de către părți că reclamantul a suferit o încălcare a drepturilor sale garantate de Articolul 5 § 1 din Convenție. Ea a considerat că nu există vreun motiv de a concluziona altfel decât instanțele naționale, care au recunoscut încălcarea Articolului respectiv. Astfel, Curtea a considerat că nu era necesar să reexamineze fondul plângerii date. La fel, ea a notat că reclamantului i-a fost acordată o despăgubire echivalentă cu 500 euro pentru prejudiciul moral, iar această sumă este considerabil mai mică decât sumele acordate de către Curte în cauzele în care a fost constatată încălcarea Articolul 5 § 1 din Convenție (a se vedea, spre exemplu, Ialamov v. Republica Moldova, nr. 65324/09, 12 decembrie 2017). Ținând cont de acest raționament, Curtea a considerat că reclamantul mai putea pretinde a fi victimă a încălcării Articolului 5 § 1 din Convenție și a respins obiecția Guvernului cu referire la pierderea statutului de victimă al reclamantului. Astfel, Curtea a constatat încălcarea Articolului 5 § 1 din Convenție din cauza despăgubirii insuficiente acordate de către instanțele naționale pentru detenția ilegală a reclamantului timp de 5 zile.
De asemenea, reclamantul s-a plâns în baza Articolului 5 § 5 din Convenție că nu ar fi beneficiat de un remediu efectiv cu privire la încălcarea drepturilor sale garantate de Articolul 5 din Convenție. În contextul respectiv, Curtea a luat în considerare faptul că pot exista diferențe de abordare între aprecierea pierderii statutului de victimă a încălcării Articolului 5 § 1 în baza cuantumului compensației acordate la nivel național, pe de o parte, și chestiunea eficacității unui drept la compensație în condițiile Articolului 5 § 5, pe de altă parte. În ceea ce privește Articolul 5 § 5, pragul pentru constatarea unei încălcări din cauza cuantumului compensației acordate la nivel național este stringent. În speța de față, Curtea a considerat că suma acordată nu a fost atât de mică încât să submineze dreptul la compensație (a se vedea Borg v. Malta, nr. 39783/15, 5 septembrie 2017). Această plângere a fost apreciată drept vădit nefondată și a fost respinsă în conformitate cu Articolul 35 §§ 3 (a) și 4 din Convenție.
În cele din urmă, Curtea a acordat reclamantului 4000 euro pentru prejudiciul moral.
Actualmente hotărârea  este disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.

Articole relaționate

Etichete

Distribuie