GOGITIDZE ȘI ALȚII c. GEORGIEI


Confiscarea extinsă a proprietății și a bunurilor asupra cărora planează suspiciuni de o îmbogățire ilicită, suspiciuni care nu au fost combătute de reclamanți și au fost aplicate în scopul combaterii corupției, este legală și nu constitue o îngerință excesivă în dreptul de proprietate iar obligarea reclamantului de a-și dovedi legalitatea obținerii veniturilor și a proprietății excesive nu afectează prezumția nevinovăției.


La 12 mai 2015, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare “Curtea Europeană”) a pronunțat hotărârea în cauza prin care a constatat în unanimitate neviolarea Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare “Convenția”).

În speță, reclamanții revendică încălcarea drepturilor sale garantate de prevederile articolului 1 din Protocolul 1 din Convenție (protecția proprietății). Cazul se referea la măsura impusă de instanță de judecată privind confiscarea bunurilor (care aparțin, în special, fostului ministrului adjunct Ajarian de Interne) dobândite în mod abuziv.

Curtea a constatat că decizia instanței a respectat un echilibru corect între mijloacele utilizate pentru confiscarea activelor reclamanților și interesul general în combaterea corupției în serviciul public, iar reclamanții au avut posibilitatea rezonabilă de a-și prezenta cazul în fața instanțelor naționale iar constatările instanțelor judecătorești naționale nu au fost arbitrare.

De asemenea, Curtea a subliniat că modificarea legislativă din 13 februarie 2004 de instituire a procedurii de confiscare administrativă a ajutat considerabil Georgia să se miște într-o direcția bună privind combaterea corupției.

Circumstanțele cauzei.

Reclamanții, Sergo, Anzor, Tengiz și Aleksandre Gogitidze sunt cetățeni georgieni care s-au născut în 1951, 1973, 1940 și respectiv 1978. Anzor și Aleksandre Gogitidze sunt fiii lui Sergo Gogitidze, iar Tengiz Gogitidze este fratele acestuia. Sergo, Anzor și Aleksandre Gogitidze locuiesc la Moscova.

În urma “Revoluției Trandafirilor” din Georgia, în 2003, noi forțe politice au venit la putere în Republica Autonomă Ajariană din Georgia (RAA). Sergo Gogitidze, care a deținut între 1994 și 1997 postul de ministru adjunct Ajarian de Interne și între noiembrie 1997 – mai 2004 postul de președinte al Oficiului de Audit, a fost acuzat, printre alte infracțiuni, de abuz de putere și extorcare de fonduri.

Procedurile privind confiscarea bunurilor celor patru reclamanți au fost inițiate în 2004 de către procurorul RAA care suspecta că salariile primite de Sergo Gogitidze în funcția sa de ministru adjunct de Interne și președinte al Oficiului de Audit în sumă de 7667 euro pentru întreaga perioadă de serviciu public – nu ar fi putut fi suficientă pentru a procurarea proprietății sale, evaluate la 450 000 de euro, care a fost dobândită în timpul mandatului său de către el însuși, fiii și fratele său.

La 10 septembrie 2004, Curtea Supremă de Justiție Ajariană sa pronunțat în absența lui Sergo, Tengiz și Aleksandre Gogitidze, care au fost citați de două ori, dar nu s-au prezentat. Curtea a dispus confiscarea unor proprietății aparținând lui Sergo, Anzor și Aleksandre Gogitidze. Curtea Supremă de Justiție a afirmat, în special, că reclamanții Sergo, Tengiz și Aleksandre Gogitidze, care nu s-au prezentat la ședința de judecată, nu și-au putut demonstra nevinovăția și contracara probele procurorului. Această decizie a fost menținută la 17 ianuarie 2005, excepție fiind două proprietăți care au fost eliminate din lista de confiscare, Curtea Supremă concluzionând că acestea nu au fost dobândite ilegal.

La 13 iulie 2005, plângerea constituțională a lui Sergo Gogitidze a fost respinsă. Curtea Constituțională a constatat că argumentul reclamantului precum că modificare legislativă din 13 februarie 2004 prin introducerea procedurii de confiscare administrativă, a fost aplicată retroactiv în cazul său, nu este relevant deoarece prin aceste amendamente nu a fost introdus nici un concept nou, ci doar au fost reglementate mai eficient măsurile existente care vizează prevenirea și eradicarea corupției în serviciul public.

Plângeri. Bazându-se pe prevederile articolului 1 din Protocolul 1 din Convenție, reclamanții s-au plâns cu privire la confiscarea bunurilor lor. Reclamanții au înaintat plângeri și în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, revendicând faptul că procedurile de confiscare administrativă au fost efectuate cu încălcarea principiului egalității armelor. Sergo Gogitidze s-a plâns de faptul că confiscarea proprietății sale în absența unei condamnări definitive de constatare a vinovăției sale au încălcat articolul 6 § 2 (prezumția de nevinovăție).

Cererea a fost depusă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, la 4 iulie 2005.

Articolul 1 din Protocolul 1 (protecția proprietății).

În constatările sale Curtea a observat mai întâi că ordinul privind confiscarea bunuri mobile și imobile ale reclamanților a constituit o ingerință în dreptul lor de a se bucura de proprietatea lor.

Totuși, Curtea a constatat că confiscarea proprietății lor a fost dispusă în baza secțiunilor relevante ale Codului de procedură penală și Codului de procedură administrativă. În ceea ce privește argumentul reclamanților potrivit căruia aplicarea retroactivă în cazul lor a modificării legislative din 13 februarie 2004 a fost ilegală, Curtea a observat că acest amendament constituie doar o reglementare nouă a aspectelor pecuniare aplicabile standardelor legale anti-corupție existente. Aceste standardelor legale privind infracțiunile de corupție datează încă din 1997 când au fost consfințite prin Legea privind conflictul de interese și combaterea corupției în cadrul serviciului public. Mai mult, Curtea a subliniat faptul că statele membre pot controla dreptul de proprietate prin intermediul unor noi prevederi retroactive care vor reglementa unele situații de fapt continue sau raporturi juridice reînnoite sau prelungite.

Prin urmare, Curtea a statuat că confiscarea bunurilor reclamanților a fost legală.

În ceia ce privește legitimitatea scopului urmărit prin aplicarea măsurii de confiscare a proprietății, Curtea a observat că aceste masuri constituie o parte esențială a unui pachet legislativ mai larg care vizează intensificarea luptei împotriva corupției în serviciul public. Iar aplicarea acestei măsuri a fost în conformitate cu interesul general, deoarece aceste bunuri constituie o îmbogățire fără justă cauză a reclamanților în detrimentul comunității.

De asemenea Curtea a examinat problema proporționalității ingerinței și dacă un just echilibru a fost păstrat între mijloacele utilizate pentru confiscarea activelor reclamanților și interesul general în combaterea corupției în serviciul public.

Examinând dacă procedura de confiscare a fost oare arbitrară, Curtea a constatat că modificările din 13 februarie 2004 au fost adoptate în urma rapoartelor experților organizațiilor internaționale, care au observat un nivel alarmant a corupției în Georgia. Curtea a subliniat că noile măsuri legislative au contribuit considerabil pentru Georgia să se miște în direcția bună pentru combaterea corupției. Ca și în cazurile anterioare similare, Curtea a constatat în ceea ce privește reclamanții că confiscarea bunurilor asupra cărora plana o bănuială rezonabilă că ele au provenit din surse ilegale nu a fost contrară articolului 1 din Protocolul 1 din Convenție, cu atât mai mult că proprietarii nu au reușit să dovedească contrariul.

În consecință, Curtea a constatat la fel ca și Curtea Constituțională a Georgiei că procedura administrativă de confiscare în cazul reclamanților nu poate fi considerată arbitrară, având în vedere în special faptul că statele contractante au dreptul la o marjă largă de apreciere atunci când aleg cum să–și instituie procedurile de investigație a infracțiunilor.

În al doilea rând, Curtea a examinat argumentul reclamanților potrivit căruia instanțele judecătorești naționale ar fi acționat arbitrar. Curtea a observat că Sergo și Aleksandre Gogitidze nu au apărut în fața Curții Supreme de Justiție Ajariane, în timp ce unele dintre argumentele lui Anzor Gogitidze și probele aduse au condus la eliminarea anumitor active de pe lista proprietăților supuse confiscării. În ceea ce privește procedura de revizuire în fața Curții Supreme din Georgia, reclamanții nu au înaintat careva plângeri în acest sens. În plus, Curtea a notat faptul că decizia de confiscare a fost adoptată doar după o examinare atentă a dovezilor și a situației financiare a reclamanților, instanțele naționale ajungând la concluzia că există o discrepanță considerabilă între venitul și averea reclamanților.

Astfel, Curtea a ajuns la concluzia, că reclamanților nu li s-a refuzat în dreptul la acces la un proces echitabil sau că concluziile instanțelor judecătorești naționale nu au fost arbitrare. În consecință, s-a păstrat un just echilibru între mijloacele utilizate pentru confiscarea activelor reclamanților și interesul general al societății în combaterea corupției în serviciul public.

Prin urmare, Curtea a constatat că nu există o încălcare a articolului 1 din Protocolul 1 din Convenție.

Articolul 6 §§ 1 și 2 (echitatea procedurilor și prezumpția nevinovăției).

Curtea a respins plângerea reclamanților în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție ca fiind vădit nefondată, considerând că reclamanții cu bună știință au renunțat la dreptul lor de a participa la judecarea cauzei și că nu există nimic arbitrar în faptul că ei trebuiau să-și dovedească proveniența legală a bunurilor lor prin aceasta respingând suspiciunile întemeiate ale procurorului.

Curtea de asemenea a respins plângerea reclamantului Sergo Gogitidze în temeiul articolului 6 § 2 (prezumpția nevinovăției), deoarece acest paragraf nu este aplicabil la confiscarea bunurilor ordonate în urma procedurilor civile (această măsură nu constituie o pedeapsă ci are un caracter preventiv și/ sau de natură compensatorie).

Actualmente, hotărârea este disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Sursa Comunicatul de Presă a Grefierului

Articole relaționate

Etichete

Distribuie