Gavriloi v. Republica Moldova

© Prezentul rezumat îi aparține Direcției agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova. Orice preluare a textului sau a unei părți din acesta se va face cu următoarea mențiune: „Rezumatul hotărârii a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova”.

La 10 decembrie 2020 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat decizia în cauza Gavriloi v. Republica Moldova (nr. 18998/12).

În prezenta cauză, reclamantul s-a plâns în faţa Curţii în baza Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”), ca urmare a declarării nule de către instanțele de judecată a prevederilor contractuale cu privire la plata unei recompense în cazul demisiei din funcția deținută, negociate și stabilite de comun acord de către el și angajator anterior.

După revizuirea cu succes a cauzei care a stat la baza cererii în prezenta cauză, Guvernul a prezentat Curții o declarație unilaterală, prin care a recunoscut încălcarea dreptului reclamantului de a beneficia de proprietatea sa, garantat de Articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, menționând că la nivel național încălcarea dreptului reclamantului fusese remediată prin obținerea de despăgubiri. De asemenea, Guvernul s-a obligat să-i achite suma de 2000 de euro pentru prejudiciul provocat acestuia ca urmare a încălcării dreptului său, pentru orice prejudiciu, inclusiv costuri și cheltuieli. Deși reclamantul și-a exprimat dezacordul cu privire la clauzele declaraţiei unilaterale propusă de către Guvern, Curtea a notat că această declaraţie conținea clauze rezonabile.

Ținând cont de faptul că declarația unilaterală a Guvernului este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și Protocoalele sale și în lipsa oricăror motive care ar justifica continuarea examinării acestei cereri, Curtea a decis radierea cauzei de pe rol în baza Articolului 37 § 1 c) din Convenție.

Actualmente, decizia este disponibilă în limba franceză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.