Electronservice-Nord S.A. v. Republica Moldova

     La 2 iulie 2019 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat hotărârea în cauza Electronservice-Nord S.A. v. Republica Moldova (nr. 12918/12).
În urma unui proces judiciar încheiat cu emiterea unei decizii irevocabile de către Curtea de Apel Bălți la 8 decembrie 2009, Oficiul Cadastral Teritorial Edineț a fost obligat să înregistreze pe numele companiei reclamante bunurile imobile privatizate de către aceasta în 1999 și 2004. Ulterior, Oficiul Cadastral Teritorial Edineț a depus o cerere de revizuire a deciziei din 8 decembrie 2009, solicitând anularea ei din motivul că printr-un raport tehnic din 25 mai 2009 s-ar fi constatat că bunurile imobile respective nu erau calificate drept bunuri imobile. La 24 august 2010 Curtea de Apel Bălți a respins cererea de revizuire, deoarece informația din raportul tehnic din 25 mai 2009 nu putea fi considerată drept o informație nouă și relevantă, care nu ar fi putut fi obținută înainte de emiterea acelei hotărâri. La 22 decembrie 2010 Curtea Supremă de Justiție a casat încheierea respectivă și a dispus restituirea cauzei la o nouă rejudecare. La 16 noiembrie 2011 Curtea de Apel Chișinău a examinat și admis cererea de revizuire, casând decizia irevocabilă din 8 decembrie 2009, și a dispus o nouă examinare a cauzei. La 16 august 2012, după examinarea fondului, Judecătoria Edineț a hotărât în mod repetat în favoarea companiei reclamante și a solicitat ca Oficiul Cadastral Teritorial Edineț să înregistreze câteva dintre bunurile imobile în litigiu pe numele companiei reclamante. Oficiul Cadastral Teritorial Edineț a declarat apel împotriva acestei hotărâri, procesul fiind, la acel moment, pendinte.
Invocând încălcarea Articolului 6 § 1 din Convenție, compania reclamantă s-a plâns în fața Curții de casarea deciziei irevocabile pronunțate de către Curtea de Apel Bălți la 8 decembrie 2009. Curtea a considerat că procedura de revizuire din speță a fost, în esență, o tentativă de a reexamina cauza în baza unor temeiuri pe care Oficiul Cadastral Teritorial Edineț putea să le invoce anterior, constituind, de fapt, un „apel camuflat”, al cărui scop fusese de a obține o examinare nouă a cauzei, și nu o revizuire veritabilă conform articolelor 449-453 din Codul de procedură civilă. Prin admiterea cererii de revizuire, Curtea de Apel a încălcat principiul securității raporturilor juridice și „dreptul la un tribunal” al companiei reclamante, garantate de către Articolul 6 § 1 din Convenție (a se vedea, mutatis mutandis, Roșca v. Moldova, nr. 6267/02, 22 martie 2005). Astfel, Curtea a constatat încălcarea Articolului 6 § 1 din Convenție.
De asemenea, compania reclamantă s-a plâns că încheierea Curții de Apel din 16 noiembrie 2011 a avut drept efect încălcarea dreptului la respectarea bunurilor sale, după cum este prevăzut de către Articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Curtea a reiterat că datoria în baza unei hotărâri judecătorești poate fi considerată un „bun” în sensul Articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea, inter alia, Burdov v. Rusia, nr. 59498/00, § 40, CEDO 2002-III). Mai mult, casarea unei astfel de hotărâri devenită irevocabilă şi fără drept de atac constituie o ingerinţă în dreptul beneficiarului hotărârii judecătoreşti la respectarea bunurilor sale (a se vedea Brumărescu v. România, nr. 28342/95, § 74, CEDO 1999-VII). Admiţând că o astfel de ingerinţă poate fi considerată ca servind unui interes public, Curtea a constatat că ea nu a fost justificată, deoarece nu fusese asigurat un echilibru corect, iar compania reclamantă fusese obligată să suporte o sarcină individuală şi excesivă (a se compara cu Brumărescu, citat mai sus, § 75-80). Astfel, a avut loc o încălcare a Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Așadar, Curtea a acordat companiei reclamante 2000 de euro pentru prejudiciul moral și 800 de euro pentru costurile și cheltuielile suportate. Problema oferirii satisfacției echitabile pentru prejudiciul material în baza Articolului 41 din Convenție a fost rezervată pentru o examinare ulterioară, ținându-se cont inclusiv de posibilitatea părților de a ajunge la un acord în acest sens.

Actualmente hotărârea este disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.