Electronservice-Nord S.A. v. Republica Moldova

© Prezentul rezumat îi aparține Direcției agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova. Orice preluare a textului sau a unei părți din acesta se va face cu următoarea mențiune: „Rezumatul hotărârii a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova”.

La 23 iunie 2020, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat hotărârea cu privire la satisfacția echitabilă în cauza Electronservice-Nord S.A. v. Republica Moldova (nr. 12918/12).

Cauza respectivă se referă la casarea, prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2011, a hotărârii definitive a Curții de Apel Bălți din 8 decembrie 2009, pronunțate în favoarea societății reclamante, prin care Oficiul Cadastral Teritorial fusese obligat să înregistreze pe numele societății reclamante mai multe bunuri imobile privatizate de către aceasta în anii 1999 și 2004.

Prin hotărârea din 2 iulie 2019 cu privire la fondul cauzei, Curtea a constatat că anularea hotărârii pronunțate în favoarea societății reclamante avusese loc contrar principiului securității raporturilor juridice, încălcând astfel drepturile societății reclamante garantate de Articolul 6 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”) și de Articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

În urma redeschiderii procedurilor naționale, în luna aprilie 2012 Oficiul Cadastral Teritorial a înregistrat în mod voluntar, pe numele societății reclamante, trei din cele șase bunuri imobile pe care era obligat să le înregistreze în conformitate cu hotărârea Curții de Apel Bălți din 8 decembrie 2009. Redeschiderea procedurilor naționale s-a soldat cu pronunțarea deciziei definitive a Curții Supreme de Justiție din 23 octombrie 2013, prin care s-a respins acțiunea intentată de către societatea reclamantă împotriva Oficiului Cadastral Teritorial. Celelalte trei bunuri imobile nu au mai fost înregistrate pe numele societății reclamante, unul din ele fiind chiar demolat de către autoritățile publice în anul 2018.

Cu privire la prejudiciul material, societatea reclamantă a prezentat un raport de expertiză care conținea calculele detaliate ale pierderilor pe care aceasta le-ar fi suportat în urma imposibilității de a-și folosi bunurile sale imobile, care consta din plata chiriei, în cazul în care spațiile respective ar fi fost date în locațiune, și din valoarea de piață a clădirii demolate în anul 2018. Societatea reclamantă a pretins și compensații pentru dobânda de întârziere și costurile inflației, toate aceste pretenții ridicându-se la aproximativ 114,000 de euro.

Deși Guvernul și-a exprimat îndoielile cu privire la darea în locațiune a proprietăților societății reclamante, în cazul în care hotărârea pronunțată în favoarea acesteia nu ar fi fost casată, invocând, totodată, că nu exista o legătură cauzală între constatările Curții din hotărârea cu privire la fondul cauzei și sumele pretinse de către societatea reclamantă, pe care le considera speculative, Curtea a concluzionat că abordarea generală a societății reclamante cu privire la evaluarea pierderilor suferite în urma încălcării drepturilor sale garantate de Convenție era una rezonabilă, societatea reclamantă fiind în imposibilitate de a-și folosi bunurile pe parcursul unor perioade care variau între 5 luni și mai mult de 8 ani, iar unul din bunurile sale fusese chiar demolat între timp. Cu toate acestea, Curtea a luat în considerare argumentul Guvernului cu privire la un anumit grad de speculație în calculele prezentate de către societatea reclamantă. Presupunând că societatea reclamantă ar fi putut da în locațiune proprietățile sale, aceasta ar fi întâmpinat, în mod inevitabil, obstacole în găsirea locatarilor, ar fi suportat cheltuieli de întreținere a spațiilor respective și ar fi fost obligată să achite impozite pe profiturile obținute.

Prin urmare, Curtea a decis să acorde societății reclamante 50000 de euro pentru prejudiciul material și 1500 de euro pentru costuri și cheltuieli.

Actualmente hotărârea este disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.

Articole relaționate

Etichete

Distribuie