E.B. v. Republica Moldova

© Prezentul rezumat îi aparține Direcției agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova. Orice preluare a textului sau a unei părți din acesta se va face cu următoarea mențiune: „Rezumatul hotărârii a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova”.

La 14 decembrie 2021 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat hotărârea în cauza E.B. v. Republica Moldova (nr. 41542/13).

Potrivit circumstanțelor cauzei, la 8 iunie 2010 L.D. şi R.C., reprezentanţi ai Secţiei asistenţă socială şi protecţie a familiei (în continuare „SASPF”), au efectuat o vizită la domiciliul reclamantei. Urmare a constatării faptului că starea de sănătate a unui copil minor al reclamantei era gravă, SASPF a decis transportarea copilului la spital pentru a-i fi acordată asistenţa medicală de urgenţă. În cadrul acestei vizite, în urma unei altercații verbale dintre reclamantă și L.D., în prezenţa altor persoane, ultima s-ar fi adresat reclamantei cu sintagma „spidnaia” (un cuvânt peiorativ care se traduce „bolnav de virusul imuno-deficitar”).

La 8 noiembrie 2010 reclamanta a depus o cerere de chemare în judecată, solicitând constatarea faptului divulgării ilegale a informaţiei cu caracter medical de către SASPF şi încasarea prejudiciului moral suferit.

Prin hotărârea sa din 20 octombrie 2011, Judecătoria Bălţi a examinat acţiunea depusă de către reclamantă și a respins-o ca neîntemeiată. Instanţa a notat că, înainte de efectuarea vizitei la domiciliul reclamantei, L.D. nu avusese acces la dosarul medical al acesteia şi, respectiv, la acel moment nu cunoştea date din acel dosar cu privire la maladia de care suferea reclamanta. De asemenea, instanța a apreciat critic declaraţiile martorilor (fratele reclamantei, concubina acestuia şi vecina A.), stabilind că unii din ei aflaseră cu mult înainte de 8 iunie 2010 de la reclamantă despre maladia sa.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 12 iunie 2012, cererea de apel depusă de către reclamantă a fost respinsă. Instanţa a reţinut, printre altele, că adresarea reprezentantului SASPF către reclamantă putea fi interpretată mai degrabă ca o ofensă sau insultă, decât o dezvăluire a diagnosticului reclamantei, despre care, aparent, mai multe persoane cunoșteau deja. Prin decizia sa din 14 noiembrie 2012, Curtea Supremă de Justiţie a respins recursul reclamantei, menținând decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe.

În faţa Curţii, reclamanta s-a plâns de încălcarea drepturilor sale garantate de Articolul 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”), din cauza pretinsei divulgări a datelor sale cu caracter medical de către reprezentantul SASPF în cadrul respectivei dispute verbale şi a refuzului instanţelor de judecată de a constata o încălcare a dreptului său la respectarea vieții private.

Ținând cont de circumstanțele prezentei cauze, Curtea a notat că modul de adresare a reprezentantului SASPF către reclamantă prin utilizarea sintagmei respective (referindu-se în cadrul disputei verbale și la faptul că reclamanta necesita un tratament medical) nu putea fi considerat ca o simplă insultă, ci mai degrabă o dezvăluire a diagnosticului reclamantei. Curtea a concluzionat că ingerinţa în dreptul la respectarea vieții private a reclamantei nu a fost prevăzută de lege, în contextul în care divulgarea informaţiei cu caracter medical de către un reprezentant al unei instituţii publice fusese contrară obligaţiei sale legale, inclusiv în baza Legii cu privire la drepturile şi responsabilităţile pacientului. Prin urmare, Curtea a constatat o încălcare a Articolului 8 din Convenție.

Curtea i-a acordat fiului reclamantei, în calitate de succesor, 4000 de euro pentru prejudiciul moral.

Actualmente, hotărârea este disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.