Dronic v. Republica Moldova (satisfacție echitabilă)

© Prezentul rezumat îi aparține Direcției agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova. Orice preluare a textului sau a unei părți din acesta se va face cu următoarea mențiune: „Rezumatul hotărârii a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova”

La 22 noiembrie 2022 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat hotărârea cu privire la satisfacția echitabilă în cauza Dronic v. Republica Moldova(nr. 28650/05), definitivă din aceeași dată.

Prin hotărârea sa din 16 februarie 2021 cu privire la fondul cauzei, Curtea a constatat o încălcare a Articolului 6 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”) și a Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, din cauza neexecutării a două hotărâri definitive pronunțate în favoarea reclamantului în anii 1999 și, respectiv, 2002, care obligau autoritățile publice locale să restituie reclamantului casa părinților săi și să evacueze locatarii din imobilul respectiv.În hotărârea sa cu privire la fondul cauzei, Curtea a acordat reclamantului despăgubiri pentru prejudiciul moral. Totodată, ea a considerat că problema aplicării Articolului 41 din Convenție în partea acordării prejudiciului material nu era pregătită pentru soluționare și a rezervat-o pentru o procedură separată.

În fața Curții, evidențiind faptul că hotărârile pronunțate în favoarea sa nu au fost executate, reclamantul a pretins: (i) 35.000 EUR pentru casa și terenul care pe care autoritățile trebuiau să le restituie în baza acestor hotărâri; (ii) 122.500 EUR pentru venitul ratat pe care l-ar fi suferit, i.e. chiria pe care ar fi putut să o primească în cazul în care ar fi închiriat imobilul în litigiu pe parcursul perioadei de neexecutare a hotărârilor definitive sau, alternativ, 138.413,64 EUR pentru dobânda de întârziere calculată până la data prezentării observațiilor sale în fața Curții.

Guvernul a considerat că suma cerută de către reclamant pentru contravaloarea proprietății litigioase era speculativă. El a argumentat că trebuia luată în considerare valoarea bunurilor respective în perioada 2002-2003, atunci când urmau să fie executate hotărârile favorabile reclamantului, care reprezenta 8.000 EUR la acel moment. Totodată, Guvernul a acceptat că reclamantul putea pretinde dobânda de întârziere pentru plata acestei sume. Potrivit propriilor sale calcule, aceasta constituia 27.806,53 EUR pentru perioada 2002-2021.

Curtea a reiterat principiile generale referitoare la aplicarea Articolului 41 și a notat că ambele părți au susținut că hotărârile pronunțate în favoarea reclamantului nu mai puteau fi executate. Prin urmare, ea a constatat că restitutio in integrum nu este posibil în prezenta cauză și că dreptul intern nu permite înlăturarea integrală a consecințelor încălcărilor constatate în hotărârea privind fondul cauzei. Curtea a considerat că reclamantul a suferit în mod cert un prejudiciu material și că ar trebui să i se acorde despăgubiri în acest sens. Ținând cont de faptul că părțile nu au căzut de acord în privința valorii bunurilor și a dobânzii de întârziere, Curtea a efectuat propria sa apreciere, în baza informației disponibile ei.

Astfel, Curtea a constatat că, în lipsa comportamentului ilicit al autorităților, care nu au executat hotărârile definitive pronunțate de către instanțele naționale, reclamantul ar fi posedat în prezent bunul litigios. Astfel, ea a considerat că trebuie avută în vedere valoarea de piață curentă indicată de către reclamant.

Cu referire la venitul ratat, Curtea a constatat că nu există suficiente probe care să susțină această pretenție și, prin urmare, a respins-o.

În privința dobânzii de întârziere, Curtea a considerat că evaluarea oferită de către Guvern oferea o bază adecvată. Totuși, observând calculele prezentate de către Guvern, Curtea a notat că ele nu includeau perioada de neexecutare 1999-2002, care trebuia să fie, de asemenea, luată în considerare. Astfel, în baza propriei sale aprecieri, Curtea a acordat reclamantului 30.000 EUR pentru dobânda de întârziere.

Prin urmare, Curtea a acordat reclamantului suma globală de 65.000 EUR pentru prejudiciul material.

Actualmente hotărârea este disponibilă în limba franceză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.

Articole relaționate

Etichete

Distribuie