Draniceru v. Republica Moldova

      La 28 februarie 2019 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat decizia în cauza Draniceru v. Republica Moldova (cererea nr. 31975/15).
Reclamantul s-a plâns în fața Curții în baza Articolelor 3 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”), invocând condițiile de detenție din penitenciarul nr. 13 din Chișinău și de acordarea asistenței medicale necorespunzătoare. De asemenea, s-a plâns și de lipsa unui remediu efectiv întru realizarea drepturilor sale.
Curtea a constatat că reclamantul a fost reținut la 30 ianuarie 2014, fiind învinuit în comiterea infracțiunii de huliganism.
În perioada 3 februarie 2014 – 17 decembrie 2014 reclamantul a fost deținut în penitenciarul nr. 13 din Chișinău. Potrivit reclamantului, acesta a fost deținut în mai multe celule supraaglomerate, cu număr insuficient de paturi, referindu-se la calitatea proastă și, pe alocuri, la absența lenjeriei de pat. De asemenea, el s-a plâns de facilitățile inadecvate de igienizare, de expunerea sa la fumatul pasiv și la lipsa aerului proaspăt în celule. Reclamantul a mai susținut că produsele alimentare erau insuficiente și necomestibile, iar apa potabilă era inaccesibilă.
Curtea a notat că reclamantul nu și-a justificat în mod corespunzător pretențiile cu privire pretinsa lipsă a asistenței medicale, menționând că acestuia i-a fost oferită asistența medicală necesară, inclusiv la solicitare, Prin urmare, ținând cont de actele medicale de care dispune, Curtea a declarat acest capăt de cerere inadmisibil.
Cu referire la condițiile materiale de detenție, Curtea a reiterat constatările din hotărârea sa în cauza Shishanov v. Republica Moldova, accentuând eforturile autorităților naționale de a implementa un remediu preventiv și compensatoriu contra încălcărilor Articolului 3 din Convenție din cauza detenției în condiții inadecvate.
În acest sens, având în vedere noul remediu preventiv și compensatoriu pentru condițiile inadecvate de detenție, instituit în Republica Moldova în baza Legii nr.163 din 20 iulie 2017 (în vigoare din 1 ianuarie 2019) și a Legii nr. 272 pentru modificarea Codului de procedură penală, Curtea consideră că, în principiu, acesta ar putea remedia în mod adecvat încălcările Convenției provocate de anumite condiții precare de detenție. Cu toate acestea, Curtea subliniază că această concluzie nu va prejudicia în niciun fel o eventuală reexaminare, după caz, a chestiunii cu privire la eficiența remediului respectiv în funcție de deciziile pronunțate de către instanțele naționale și a executării lor efective. Ea își păstrează competența de ultim control cu referire la plângerile formulate de către eventualii reclamanți care vor fi epuizat căile de recurs interne disponibile.
De asemenea, Curtea a considerat că noul remediu instituit prin Legile nr. 163 și nr. 272 este adoptat, în principiu, în conformitate cu criteriile enunțate în hotărârea Shishanov și că el ar putea fi considerat a priori efectiv pentru contestarea condițiilor inadecvate de detenție în Republica Moldova. Ținând cont de circumstanțele prezentate supra, Curtea a respins cererea reclamantului cu privire la condițiile inadecvate de detenție din cauza neepuizării remediul național.
Prin urmare, Curtea a declarat prezenta cerere inadmisibilă în baza Articolului 35 §§ 1 și 4 din Convenție.
Actualmente, decizia este disponibilă în limba franceză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.

Articole relaționate

Etichete

Distribuie