Dornean v. Republica Moldova

     La 29 mai 2018 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat hotărârea în cauza Dornean v. Republica Moldova (nr. 27810/07).
Reclamantul, Leonid Dornean, s-a plâns în fața Curții în temeiul Articolului 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”), invocând că autoritățile naționale nu ar fi efectuat o investigație eficientă cu privire la plângerile sale în legătură cu relele tratamente provocate acestuia de către fosta soție și copii.
La 2 februarie 2007 a fost pornită cauza penală conform prevederilor articolului 152 alin. (2) lit. e Cod penal (vătămarea intenționată medie a integrității corporale, de mai multe persoane). Urmărirea penală a fost inițiată în baza plângerii reclamantului în care a susținut că la 27 decembrie 2006 fusese maltratat la domiciliu de către fosta sa familie.
La 19 martie 2008 procurorul a emis o ordonanță de încetare a urmăririi penale din lipsa elementelor de infracțiune, în care s-a referit, printre altele, la declarațiile unui medic de la care reclamantul ceruse ajutor și care depistase o echimoză a țesutului moale pe toracele reclamantului și alta pe cotul său stâng, însă care nu depistase vreo fractură de oase. De asemenea, procurorul a notat că reclamantul a mers la medicul legist abia pe 29 decembrie 2006, și nu imediat după incident. În cele din urmă, reclamantul a refuzat să prezinte clișeele sale radiologice, împiedicând în acest mod efectuarea unui raport de expertiză medico-legală în comisie.
La 10 aprilie 2008 procurorul ierarhic superior a anulat ordonanța din 19 martie 2008 ca fiind prematură și adoptată fără a fi stabilită originea leziunilor corporale.
Ulterior, printre alte ordonanțe de încetare a urmăririi penale, în care s-a reținut lipsa elementelor de infracțiune, la 3 decembrie 2008, procurorul ierarhic superior a dispus anularea ordonanței de încetare din 21 noiembrie 2008 ca fiind ilegală, cu reluarea urmăririi penale.
La 7 aprilie 2009 procurorul a dispus o nouă expertiză medico-legală, iar la 21 octombrie 2009 procurorul a fost informat că respectivele clișee radiologice, transmise de reclamant, erau de o calitate rea și că reclamantul urma să fie supus la un nou examen radiologic. În baza raportului de expertiză din 9 decembrie 2009 au fost găsite semne de fractură a osului radial a încheieturii brațului stâng. Comisia a conchis, de asemenea, că acest tip de vătămare putea fi cauzat în modul descris de reclamant, dar ea putea fi și rezultatul unei auto-mutilări.
La 30 iunie 2010 s-a dispus încetarea urmăririi penale în acest caz, iar procurorul a stabilit că în acțiunile fiului reclamantului lipseau elementele infracțiunii de vătămare intenționată medie a integrității corporale, făcând referire la raportul de expertiză legală care nu excludea posibilitatea unei auto-mutilări.
Prin încheierea irevocabilă din 25 iulie 2011 emisă de judecătorul de instrucție, a fost respinsă plângerea reclamantului ca fiind neîntemeiată și a fost menținută ordonanța de încetare a urmăririi penale. Instanța a reținut, printre altele, că martorii nu au confirmat versiunea reclamantului și chiar au contrazis-o, afirmând că pe 12 ianuarie 2007 ei au fost la tăiat lemne cu reclamantul și nu au observat să fi avut vreo leziune la încheietură.
Curtea a notat că, deși reclamantul a fost și el responsabil pentru anumite întârzieri în derularea investigației prin refuzul său de a prezenta clișeele radiologice pentru o reexaminare, o durată de patru ani și jumătate pentru a întreprinde măsurile necesare în cadrul unei anchete relativ simple (părțile neinvocând în niciun fel în observațiile sale în fața Curții eventuala complexitate a cauzei) este incompatibilă cu cerința imperioasă a promptitudinii, inerentă noțiunii de anchetă efectivă în conformitate cu Articolului 3 din Convenție. Astfel, ea a statuat că investigarea plângerilor reclamantului privind vătămarea corporală a fost îndelungată și ineficientă, și, în consecință, a fost avut loc încălcarea Articolului 3 din Convenție sub aspect procedural.
Curtea a acordat reclamantului 5000 euro cu titlu de prejudiciu moral și 17529 lei cu titlu de costuri și cheltuieli.
Actualmente, hotărârea este disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.

Articole relaționate

Etichete

Distribuie