Dogotar v. Republica Moldova

      La 4 septembrie 2018, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat hotărârea în cauza Dogotar v. Republica Moldova (cererea nr. 12653/15). Reclamantul Mihail Dogotar s-a plâns în fața Curții de încălcarea drepturilor sale prevăzute de Articolele 5 § 1 și 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”), invocând internarea sa forțată într-o instituție psihiatrică timp de șapte zile.
La 5 mai 2014 reclamantul a participat la întrevederea organizată cu ministrul Muncii Protecției Sociale și Familiei în orașul Glodeni. În cadrul acestei întrevederi ministrul la acel moment ar fi fost insultat și lovit cu palma peste față de către reclamant. În aceeași zi organul de urmărire penală al Inspectoratului de Poliție Glodeni a inițiat urmărirea penală pe faptul acțiunilor huliganice comise de către reclamant la 5 mai 2014. La 12 mai 2017 organul de urmărire penală a emis o ordonanță pentru dispunerea efectuării expertizei medico-legale psihiatrice ambulatorie în vederea determinării stării psihologice a reclamantului. La 29 mai 2014 Comisia de expertiză medico-legală psihiatrică ambulatorie din cadrul Spitalului de Psihiatrie Bălți a recomandat efectuarea expertizei psihiatrice legale de staționar pentru precizarea diagnosticului.
La 30 iunie 2014 reclamantul a fost recunoscut în calitate de învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal (huliganism), iar procurorul a înaintat Judecătoriei Glodeni un demers de numire a expertizei medico-legale psihiatrico-psihologice staționare suplimentare. La 2 iulie 2014 Judecătoria Glodeni a admis demersul procurorului și a dispus numirea expertizei medico-legale psihiatrico-psihologice staționare, autorizând internarea reclamantului în Spitalul Clinic de Psihiatrie din mun. Chișinău (în continuare „SC Psihiatrie Chișinău”). La 28 august 2014 Curtea de Apel Bălți a respins recursul declarat de reclamant împotriva Încheierii Judecătoriei Glodeni din 2 iulie 2014, iar la 15 octombrie 2014 Curtea Supremă de Justiție a respins recursul în anulare declarat de reclamant împotriva Deciziei Curții de Apel Bălți din 28 august 2014. La 16 septembrie 2014 organul de urmărire penală a dispus prin ordonanță aducerea silită a reclamantului la SC Psihiatrie Chișinău pentru efectuarea expertizei medico-legale psihiatrico-psihologice staționară, iar la 18 septembrie 2014 reclamantul, însoțit de polițiști a fost internat la SC Psihiatrie Chișinău. La internare, reclamantul a semnat consimțământul informat privind internarea și efectuarea investigațiilor și procedurilor terapeutice, dar a consemnat că nu este de acord să fie supus examinării psihiatrico-psihologice (nu sunt de acord cu expertiza). La 25 septembrie 2014 reclamantul a părăsit SC Psihiatrie Chișinău.
La 30 octombrie 2014 Procuratura Glodeni a înaintat judecătorului de instrucție din cadrul Judecătoriei Glodeni un demers privind aplicarea măsurii preventive sub formă de arest în privința reclamantului, iar la 4 noiembrie 2014 Judecătoria Glodeni a respins demersul procurorului și a emis încheierea interlocutorie referitor la acțiunile ilegale de aducere forțată, maltratare și punere în pericol a vieții și sănătății reclamantului în urma transportării acestuia la Spitalul Clinic de Psihiatrie din Bălți, precum și internarea forțată și deținerea ilegală a acestuia la SC Psihiatrie Chișinău.Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 26 decembrie 2017 reclamantul a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal (huliganism), fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 4000 lei, echivalentul a 180 Euro.

Plângeri și aprecierea Curții
Reclamantul s-a plâns în temeiul Articolului 5 § 1 din Convenție că detenția sala Spitalul Clinic de Psihiatrie a fost arbitrară. Deși Guvernul a susținut că internarea reclamantului la Spitalul Clinic de Psihiatrie a fost una necesară, Curtea a reiterat faptul că o persoană nu poate fi considerată ”alienată”, în sensul Articolul 5 § 1 din Convenție și privată de libertatea sa, decât dacă sunt întrunite cel puțin trei condiții, și anume: trebuie demonstrat în mod credibil că persoana este alienată; tulburarea mintală trebuie să fie de așa natură sau grad încât să justifice detenția obligatorie; și valabilitatea detenției continue să depindă de persistența unei asemenea tulburări. Ținând cont de circumstanțele prezentei cauze, Curtea a constatat că niciuna dintre condițiile de mai sus nu a fost întrunită. Prin urmare, Curtea a conchis că detenția reclamantului în perioada 18-25 septembrie 2014 a fost arbitrară, hotărând , în consecință, că a avut loc violarea Articolului 5 § 1 din Convenție.
Cu privire la alegația reclamantului în temeiul Articolului 8 din Convenție referitor la detenția sa timp de șapte zile la Spitalul Clinic de Psihiatrie, având în vedere circumstanțele prezentei cauze, observațiile părților și constatările sale în temeiul Articolului 5 § 1 din Convenție, Curtea a considerat că a examinat principalele întrebări juridice invocate în prezenta cerere și nu este necesar să se pronunțe separat cu privire la acest capăt de cerere (a se vedea, Kamil Uzun v. Turcia, nr. 37410/97, § 64, 10 mai 2007,Centrul pentru Resurse Juridice în numele lui Valentin Câmpeanu v. România [MC], nr. 47848/08, § 156, CEDO.
Curtea a acordat reclamantului 6000 de euro în calitate de despăgubire pentru prejudiciul moral și 1680 euro cu titlu de costuri și cheltuieli.
Actualmente hotărârea  este disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.

Articole relaționate

Etichete

Distribuie