Dobrovitskaya și alții v. Republica Moldova și Russia

     La 3 septembrie 2019 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat hotărârea în grupul de cauze Dobrovitskaya și alții v. Republica Moldova și Rusia (nr. 41660/10, 25197/11, 8064/11, 6151/12, 28972/13 și 29182/14).
În cauza Dobrovitskaya, reclamanta s-a plâns în fața Curții în baza Articolelor 3 și 5 §§ 1-5 din Convenție, și a Articolului 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție.
La 16 iunie 2010 reclamanta a fost citată de către „minister a afacerilor interne” al pretinsei republici moldovenești nistrene (în continuare „rmn”) în contextul cauzei intentate împotriva mamei sale, care la acel moment fusese anunțată în căutare de către structurile „rmn”. Deși mama ei se afla la tratament medical în Republica Moldova, reclamanta a refuzat să divulge locația acesteia. Din acest motiv, reclamanta a fost arestată fiind informată că nu va fi eliberată din detenție decât după întoarcerea mamei sale pe teritoriul „rmn”. Cu toate acestea, reclamanta a fost eliberată din arest la 19 iunie 2010, cu condiția de a nu părăsi teritoriul „rmn”.
În cauza Ursu, reclamantul s-a plâns în fața Curții în baza Articolelor 3, 5 §§ 1-4, 6 § 1 și 13 din Convenție.
La 21 iulie 2009 reclamantul a fost arestat în Bender de către pretinsa poliție „rmn” imputându-i-se falsificarea unor acte. Reclamantul a fost plasat în detenție pe un termen de 40 zile într-o celulă din cadrul sectorului de poliție Bender. La 19 mai 2010 reclamantul a fost condamnat la 15 ani privațiune de libertate de către pretinsa judecătorie din Bender. Instanța supremă a „rmn” a menținut sentința primei instanțe. Actualmente, reclamantul își ispășește pedeapsa în penitenciarul nr. 1 Hlinaia.
În cauza Samatov, reclamantul s-a plâns în fața Curții în baza Articolelor 3, 5 § 1 și 13 din Convenție.
La 17 mai 2005 reclamantul a fost recrutat pentru serviciu militar în pretinsa armată a „rmn”. Din cauza unor conflicte, reclamantul a dezertat periodic de pe teritoriul unității militare, fiind reținut de fiecare dată și condamnat pentru eschivarea de la serviciul militar. La 26 iunie 2006 judecătoria din Dubăsari a condamnat reclamantul la 4 ani privațiune de libertate, cu suspendarea executării pedepsei. La 3 martie 2007 reclamantul a fost arestat, deoarece ar fi părăsit unitatea militară fără permisiune. La 8 iunie 2008 reclamantul și-a încheiat serviciul militar, însă examinarea cauzei penale împotriva sa a continuat. La 23 iunie 2010 judecătoria din Dubăsari l-a condamnat pe reclamant la 4 ani și 9 luni privațiune de libertate. La 20 iulie 2010 instanța supremă a „rmn” a menținut sentința primei instanțe. La 6 decembrie 2011 reclamantul a fost eliberat din detenție în baza amnistiei.
În cauza Petiș și alții, reclamanții s-au plâns în fața Curții în baza Articolelor 5 și 6 din Convenție, invocând ilegalitatea instanțelor judecătorești ale „rmn”, precum și caracterul inechitabil al unui proces de judecată din cauza lipsei de independență și imparțialitate a judecătorilor.
Reclamanții au fost arestați de către structurile „rmn” și plasați în detenție în perioada 27-31 august 2009, fiind învinuiți de violul unui minor. La 27 mai 2011, reclamanții au fost condamnați la privațiune de libertate. La 19 iulie 2011 pretinsa instanță supremă a „rmn” a respins recursul reclamanților.
În cauza Boltenco, reclamantul s-a plâns în fața Curții în baza Articolelor 2, 3 și 13 din Convenție, invocând condițiile inumane de detenție, lipsa asistenței medicale și lipsa unui remediu efectiv în acest sens.
Reclamantul a fost reținut de pretinsa poliție din Râbnița la 24 decembrie 2005, fiind învinuit de furt în proporții deosebit de mari a metalelor feroase de la locul de muncă. Reclamantul a fost deținut până la 24 decembrie 2013 în condiții inumane.
În cauza Beșleagă și Bevziuc, reclamanții s-au plâns în fața Curții în baza Articolelor 3, 5 și 13 din Convenție, invocând condițiile de detenție, ilegalitatea instanțelor judecătorești ale „rmn”, precum și caracterul inechitabil al unui proces de judecată din cauza lipsei de independență și imparțialitate a judecătorilor.
La 15 noiembrie 2013 reclamanții au fost arestați și plasați în arest preventiv, fiind învinuiți de corupție. Ei au fost deținuți 10 zile în penitenciarul nr. 1 Tiraspol, iar ulterior transferați în penitenciarul Hlinaia, Grigoriopol.

În toate cele șase cauze, cu referire la jurisdicția statelor reclamate în raioanele des est ale Republicii Moldova, Curtea și-a reiterat principiile generale expuse în cauzele Ilașcu și alții v. Republica Moldova și Rusia, Catan și alții v. Republica Moldova și Rusia și Mozer v. Republica Moldova și Rusia. Curtea a notat că Republica Moldova și-a îndeplinit obligațiile pozitive de a întreprinde măsuri adecvate și suficiente pentru a proteja drepturile reclamanților.
Făcând referire la statutul de victimă al reclamantului Samatov, Curtea a menționat că plângerile cu privire la condițiile de detenție, reținerea ilegală și lipsa unui remediu efectiv sunt incompatibile ratione personae și, respectiv, trebuie respinse în conformitate cu Articolul 35 § 4 din Convenție, deoarece aceste plângeri au fost depuse de către mama reclamantului din numele acestuia, pe când reclamantul a avut posibilitatea de a-și exercita acest drept personal.
În cauza Ursu, Curtea a ținut cont de obiecția preliminară a guvernului rus cu privire la depășirea termenului de șase luni de depunere a cererii, constatând că plângerea formulată în baza Articolului 6 § 1 se referă la un act instantaneu de condamnare a acestuia printr-o hotărâre definitivă din 29 iunie 2010. De asemenea, aceasta a fost ultima dată în care structurile locale au putut să examineze plângerile reclamantului cu referire la relele tratamente în timpul detenției sale. În consecință, aceste două plângeri urmau să fie depuse până la 29 decembrie 2010 pentru a respecta regula de șase luni menționată supra. Cu toate acestea, reclamantul a depus cererea sa abia la 11 aprilie 2011. Prin urmare, Curtea a respins plângerile în baza Articolelor 3 și 6 din Convenție ca fiind depuse în afara termenului prevăzut de Articolul 35 § 1 din Convenție, declarându-le inadmisibile, în conformitate cu Articolul 35 § 4 din Convenție.
Astfel, plângerile reclamantului Samatov în baza Articolului 3 și ale reclamantului Ursu în baza Articolului 6 § 1 au fost declarate inadmisibile, în timp ce restul plângerilor au fost declarate admisibile.
În cauza Dobrovitskaya, Curtea a stabilit că a avut loc încălcarea Articolelor 3 și 5 § 1 din Convenție și a Articolului 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție de către Federația Rusă, obligând guvernul rus să achite 9750 de euro în calitate de despăgubiri pentru prejudiciul moral și 1500 de euro cu titlu de costuri și cheltuieli.
În cauza Ursu, Curtea a stabilit că a avut loc încălcarea Articolelor 3, 5 § 1 și 13 din Convenție de către Federația Rusă, obligând guvernul rus să achite 9750 de euro în calitate de despăgubiri pentru prejudiciul moral și 1500 de euro pentru costuri și cheltuieli.
În cauza Samatov, Curtea a stabilit că a avut loc încălcarea Articolelor 5 § 1 și 13 din Convenție de către Federația Rusă, obligând guvernul rus să achite 9750 de euro în calitate de despăgubiri pentru prejudiciul moral și 1500 de euro pentru costuri și cheltuieli.
În cauza Petiș și alții, Curtea a stabilit că a avut loc încălcarea Articolelor 5 § 1 și 6 din Convenție de către Federația Rusă, obligând guvernul rus să achite fiecărui reclamant câte 9750 de euro în calitate de despăgubiri pentru prejudiciul moral și 1500 euro pentru costuri și cheltuieli.
În cauza Boltenco, Curtea a stabilit că a avut loc încălcarea Articolelor 3 și 13 din Convenție de către Federația Rusă, considerând că nu fusese necesar să examineze separat plângerile în baza Articolului 2, obligând guvernul rus să achite 33800 de euro pentru prejudiciul moral și 1500 de euro pentru costuri și cheltuieli, în privința reclamanților Boltenco și Bevziuc.
În cauza Beșleaga și Bevziuc, Curtea a stabilit că a avut loc încălcarea Articolelor 3, 5 § 1 și 13 din Convenție de către Federația Rusă, obligând guvernul rus să achite reclamanților câte 9750 de euro în calitate de despăgubiri pentru prejudiciul moral și 1500 euro pentru costuri și cheltuieli, în privința reclamantului Beșleaga.
Actualmente hotărârea este disponibilă în limba engleză și poate fi accesate pe pagina web a Curții.

Articole relaționate

Etichete

Distribuie