Deciziile Duminică, Marianov și Burghelea
DUMINICA c. Republicii Moldova (cererea nr. 77029/12)
MARIANOV c. Republicii Moldova (cererea nr.18068/05)
BURGHELEA c. Republicii Moldova (cererea nr.36084/07)
La 12 ianuarie 2016, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea Europeană”) a pronunțat deciziile de radiere de pe rol în cauzele Duminică c. Republicii Moldova, Marianov c. Republicii Moldova și Burghelea c. Republicii Moldova, notificate la 4 februarie 2016.
În cauza Duminică c. Republicii Moldova, reclamantul s-a plîns la Curte, în temeiul articolelor 3 și 13 din Convenție, de faptul că, participînd la protestele din aprilie 2009, a fost reținut de polițiști și transportat la Comisariatul de Poliție, unde a fost supus maltratării.
Deoarece încercările de a încheia un acord de reglementare amiabilă cu reclamantul au eșuat, Guvernul a înaintat o declarație unilaterală, în baza căreia s-a obligat să achite reclamantului o despăgubire în valoare de 12000 Euro, care să acopere prejudiciile morale, materiale, costurile și cheltuielile pe care le-a suportat reclamantul. Examinînd declarația unilaterală, Curtea Europeană, în temeiul articolului 37 alineatul 1, a decis radierea cauzei de pe rol.
Actualmente, decizia este disponibilă în limba engleză şi poate fi accesată pe pagina web a Curţii Europene a Drepturilor Omului.
În cauza Marianov c. Republicii Moldova, reclamanții dna Tatiana Marianov și dl Nicolae Marianov, invocînd articolele 6 alin. 1 din și 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției, s-au plîns de neexecutarea hotărîrii instanței naționale, prin care autoritățile au fost obligate să le acorde locuință socială. Dat fiind faptul că reclamanții nu au prezentat comentariile lor la observațiile Guvernului asupra admisibilității și fondului cauzei, Curtea, în temeiul articolului 37 alin. 1, a decis radierea cauzei de pe rol.
Actualmente, decizia este disponibilă în limba engleză şi poate fi accesată pe pagina web a Curţii Europene a Drepturilor Omului.
În cauza Burghelea c. Republicii Moldova, reclamantul, dl Valeriu Burghelea, a pretins multiple încălcări a drepturilor sale ca urmare a procedurilor penale inițiate în privința sa.
În particular, invocînd articolul 5 alin. 1, 2 și 3 din Convenție, acesta s-a plîns de faptul că fiind arestat, nu i-au fost comunicate prompt motivele arestului. Totodată, invocînd articolul 8, reclamantul s-a plîns de efectuarea unor percheziții neautorizate și lipsa unor remedii efective în acest sens. Referindu-se la aceste alegații, Guvernul a susținut că reclamantul a omis să utilizeze remediul național, și anume Legea nr. 1545 din 25.02.1998 „Privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești”. Curtea a respins aceste capete de cerere, și a menționat că mecanismele de protecție instituite de Convenție funcționează subsidiar sistemelor naționale de ocrotire a drepturilor omului.
De asemenea, invocînd articolul 6 alineatul 1, reclamantul s-a plîns de încălcările normelor procedurale comise în ședința de judecată la etapa de deliberare. Conexînd acest capăt de cerere la pretențiile reclamantului invocate în temeiul articolului 5 alin. 1, Curtea le-a respins, în temeiul articolului 35 alin. 1 și 4 din Convenție, notînd că reclamantul a omis epuizarea remediilor naționale.
Într-un alt capăt de cerere, reclamantul a pretins încălcarea articolului 3 din Convenție. Referindu-se la aceste pretenții, Curtea a menționat că el s-a plîns de condițiile de detenție din perioada iulie și august 2007, însă pretențiile au fost prezentate în decembrie 2014, adică peste termenul de 6 luni, stabilit de Convenție. Respectiv, Curtea a respins și acest capăt de cerere ca tardiv. Din motivele indicate, Curtea în unanimitate a declarat cererea inadmisibilă.
Actualmente, decizia este disponibilă în limba engleză şi poate fi accesată pe pagina web a Curţii Europene a Drepturilor Omului.