TOPOROVSCHI și CHIRIAC c. REPUBLICII MOLDOVA

Astăzi, 21 mai 2015, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare “Curtea Europeană”) a pronunțat decizii de inadmisibilitate în cauzele Toporovschi c. Republicii Moldova (cererea nr. 50857/08) și Chiriac c. Republicii Moldova (cererea nr. 35401/11).

În prima cauză reclamantul a pretins multiple încălcări a drepturilor sale rezultate din procedurile penale inițiate împotriva sa și care în cele din urmă s-au finalizat cu achitarea lui. Guvernul a susținut că încălcările nu sunt fondate și reclamantul, cel puțin nu mai poate pretinde statutul său de victimă.

Curtea Europeană a admis obiecțiile Guvernului și a notat în special că potrivit jurisprudenței sale constante, achitarea unei persoane acuzate penal și care a pretins încălcări în cadrul procedurilor sale, conduce de regulă la pierderea statutului de victimă, cu excepția situației dacă persoana continue să sufere de consecințele încălcărilor chiar și după achitarea sa. Plus, în ce privește anumite tipuri de încălcări, în special cele care vizează durata procedurilor, chiar și după achitarea persoanei statutul său de victima a unei încălcări poate să persiste. În prezenta speță, Curtea însă nu a găsit nici un element din cele expuse mai sus care să o convingă că reclamantul ar fi continuat să sufere de consecințele pretinselor încălcări în procedurile sale penale. Plus, în ce privește durata procedurilor penale și alte tipuri de încălcări, în viziunea Curții Europene, reclamantul nu a epuizat remediile naționale, ceea ce conduce la inadmisibilitatea cererii sale.

În cea de a doua cauză, reclamantul a pretins în special încălcarea securității raporturilor juridice prin pretinsa admitere a unui apel, formulat de partea oponentă într-un litigiu civil, contra hotărîrii judecătorești prin care i s-a dat cîștig de cauză și i s-a eliberat un titlu executoriu, notificat celeilalte părți oponente, care l-a contestat tardiv. Guvernul, în principal, a respins plîngerile reclamantului și a susținut că termenul de depunere a apelului, luat în considerație de instanța de apel, trebuie calculat pornindu-se de la data luării cunoștinței cu hotărîrea redactată, iar reclamantul nu a ridicat acest aspect în fața instanței de apel.

Curtea Europeană a notat, în principal, că materialele prezentate în fața sa relevă că într-adevăr au existat două date decisive de la care ar fi putut să fie calculat termenul de apel (data de la notificarea executorului judiciar și data cînd debitorul nemijlocit a luat cunoștință cu hotărîrea redactată integral). Curtea a notat că deși ambele date sunt diferite în timp, și nu se pune la îndoială că partea-oponentă reclamantului a cunoscut despre existența hotărîrii judecătorești începînd de la data notificării din partea executorului, totuși, nu există dovezi că ea a primit și hotărîrea redactată integral și, formal, ea a solicitat să facă cunoștință cu această hotărîre mult mai tîrziu, iar reclamantul nu a indicat norme ori practici judiciare naționale care ar dovedi că anume data notificării din partea executorului ar conta pentru calcularea termenului de apel.

Deciziile sunt definitive sunt disponibile pe pagina web a Curții Europene, traducerea oficială a cărora va fi asigurată de Direcția Generală Agent Guvernamental.

Articole relaționate

Etichete

Distribuie