Decizia IOVANOVSKI v. Republica Moldova, cererea nr. 8006/08

       La 5 ianuarie 2016 Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a pronunțat decizia sa în cauza IOVANOVSKI v. Republica Moldova.

       Reclamantul, dl Iovan Iovanovski este un resortisant al fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, care s-a născut în 1962 și locuiește în Kačarevo (Serbia).

        La o dată nespecificată, autoritățile Republicii Moldova au pornit urmărirea penală pe numele reclamantului, acesta fiind suspectat de trafic de ființe umane. Potrivit reclamantului, el a fost arestat la 7 iunie 2003 și plasat în izolatorul de detenție al poliției din Chișinău. Potrivit Guvernului, acesta a fost arestat la data de 5 iulie 2003. Ulterior, reclamantul a fost transferat în mai multe penitenciare (penitenciarul 13, penitenciarul 9, penitenciarul 16).

       Reclamantul a invocat în fața Curții un șir de încălcări cum ar fi: maltratarea sa de către polițiști, în timpul arestului și omisiunea autorităților de a efectua o investigație eficientă în această privință (articolul 3 al Convenției);  condițiile de detenție inadecvate în izolatoarele de arest preventiv ale poliției din Chișinău și în penitenciarul nr 13 din Chișinău, precum și contaminarea sa cu tuberculoză în timpul detenției (art. 3 și 5 din Convenție); lipsa unui recurs național efectiv pentru apărarea drepturilor sale garantate de articolul 3 din Convenție (articolul 13 din Convenție); în temeiul articolului 6 § 3 b) din Convenție precum că, în timpul procesului său penal nu i-a fost asigurat un interpret macedonean și alte încălcări.

       Analizînd circumstanțele cauzei, Curtea a constatat că traumatismele și diagnozele reclamantului nu au fost cauzate în timpul detenției, n-au fost stabilite cu certitudine de către medici, fie n-au fost  susținute de probe suficient de concludente și convingătoare. Curtea a decis că alegațiile reclamantului invocate în fața ei și a instanțelor naționale privind tratamentele sale contrar articolului 3 din Convenție, precum și cele referitoare la maltratarea sa în timpul arestului preventiv n-au fost suficient probate pentru a obliga autoritățile statului să inițieze o anchetă oficială efectivă.

       Guvernul a susținut că leziunile reclamantului au fost cauzate în timpul unei bătăi care a avut loc înainte de plasarea lui în detenție. El a accentuat că, în timpul urmăririi penale reclamantul nu s-a plîns de presupusa maltratare și n-a depus nici o plângere oficială în acest sens.

       Cît privește capătul de cerere cu privire la condițiile de detenție, Curtea a menționat că reclamantul ar fi trebuit să adreseze o plîngere în fața Curții în termen de șase luni de la data încheierii perioadei de detenție și că condițiile de detenție pe care el le-a invocat se refereau la perioada înainte de data de 1 februarie 2007 (perioadă după care reclamantul nu s-a mai aflat in penitenciarul nr.13).

       Referitor la contaminarea cu tuberculoză în detenție, Curtea a amintit că simplul fapt de a fi contractat boala în locurile de privare de libertate nu constituie în sine o încălcare a articolului 3 al Convenției (Khokhlich v. Ucraina, nr. 41707/98, §§ 194 și 195, 29 aprilie 2003, Alver v. Estonia, nr. 64812/01, § 54, 8 noiembrie 2005).

       Examinînd capătul de cerere în temeiul articolului 6 § 3 e) din Convenție, precum că nu i-a fost asigurat un interpret macedonean, Curtea s-a referit la constatările Curții Supreme de Justiție, observînd, în special, că solicitantul a înțeles și a vorbit rusa, a prezentat mai multe solicitări scrise în limba rusă, fiindu-i asigurat un interpret de limbă rusă în timpul procesului.

       Examinînd celelalte capete de cerere invocate de către solicitant în temeiul articolelor 6, 10, 14 și 17 din Convenție,Curtea n-a constatat nici o încălcare aparentă a drepturilor și libertăților garantate de articolele din Convenție. Astfel, capetele de cerere ale reclamantului au fost respinse ca vădit nefondate în conformitate cu articolul 35 §§ 3 și 4 din Convenție, iar cererea a fost votată, în unanimitate, inadmisibilă.

       Actualmente, hotărîrea este disponibilă doar în limba franceză şi poate fi accesată pe pagina web a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Articole relaționate

Etichete

Distribuie