Decizia CEBOTAR ȘI TANASOGLO

Astăzi, 9 aprilie 2015, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare “Curtea Europeană”) a pronunțat decizia de inadmisibilitate în cauza Cebotar și Tanasoglo c. Republicii Moldova (cererea nr. 25614/06).

Reclamantele, Valentina Cebotar și Irina Tanasoglo, s-au născut în 1965 și, respectiv, în 1968 și locuiesc în Trușeni și Chișinău. Cauza se referă la un proces judiciar inițiat de către reclamante împotriva Consiliului municipal Chișinău ca urmare a autorizării construirii unei clădiri cu 6 nivele în fața blocului în care ele locuiau.

Reclamantele locuiau într-un bloc locativ din Chișinău la primul etaj și, respectiv, la al cincilea. În perioada anilor 2003 și 2005 în fața blocului lor a fost construit un alt bloc locativ, la o distanță de 20-30 cm de la geamurile balcoanelor lor. La o dată nespecificată în 2003, reclamantele au depus cereri în instanța de judecată prin care au solicitat anularea autorizației de construcție. La 8 noiembrie 2005 Curtea de Apel Chișinău a respins acțiunea primei reclamante, motivînd că noua clădire a fost construită conform proiectului și că însăși ea a reconstruit neautorizat balconul său. De asemenea, instanța de judecată a dispus scoaterea cererii de pe rol a celei de-a doua reclamante, deoarece nu a respectat procedura prealabilă după cum era stabilit de lege. La 28 decembrie 2005 Curtea Supremă de Justiție a respins recursurile declarate de către reclamante din aceleași motive. La 28 iulie 2006 prima reclamantă a vîndut apartamentul său.

În fața Curții reclamantele s-au plîns în temeiul articolelor 6 § 1 și 8 din Convenție. În particular, acestea au invocat că procedurile judiciare au avut o durată excesivă și că dreptul lor la respectarea domiciliului a fost încălcat.

În comentariile sale, Guvernul a susținut că edificarea imobilului s-a efectuat în corespundere cu normativele și regulile existente în domeniul construcțiilor. Prin urmare, Guvernul a contestat alegațiile reclamantelor și a considerat că cererea trebuie să fie declarată inadmisibilă.

Examinînd admisibilitatea și fondul cauzei, Curtea a notat că deși Curtea de Apel Chișinău a invocat drept temei pentru a respinge acțiunea depusă faptul că prima reclamantă samovolnic și-a construit și amenajat balconul său, astfel încît și-a creat incomodități, totuși aceasta nu a contestat în fața Curții Supreme de Justiție această constatare. Prin urmare, Curtea Europeană a statuat că prima reclamantă a omis să conteste principalul argument invocat de către instanța de judecată la respingerea cererii ei și în consecință, plîngerea ei invocătă în temeiul articolului 8 din Convenție trebuie să fie respinsă în conformitate cu articolul 35 §§ 1 și 4 din Convenție pentru neepuizarea căilor de recurs interne. De asemenea, Curtea a considerat că plîngerea primei reclamante invocată în temeiul articolului 6 din Convenție este inadmisibilă, deoarece a omis să epuizeze remediul instituit potrivit Legii nr.87. Referitor la capătul de cerere al celei de-a doua reclamante, avînd în vedere că aceasta nu a prezentat în termenul stabilit comentariile sale asupra observațiilor Guvernului, Curtea a decis că reclamanta nu dorește să mai mențină cererea sa pe rol.

În consecință, Curtea a declarat inadmisibil capătul de cerere în ceea ce privește prima reclamantă și a decis să radieze capătul de cerere în ceea ce privește cea de-a doua reclamantă.

Actualmente, decizia este disponibilă doar în limba engleză şi poate fi accesată pe pagina web a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Articole relaționate

Etichete

Distribuie