Dan v. Republica Moldova

© Prezentul rezumat îi aparține Direcției agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova. Orice preluare a textului sau a unei părți din acesta se va face cu următoarea mențiune: „Rezumatul hotărârii a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova”.

La 10 noiembrie 2020 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat hotărârea în cauza Dan v. Republica Moldova (nr.2) (nr. 57575/14).

Prezenta cauză se referă la pretinsa încălcare repetată a dreptului reclamantului la un proces echitabil în rezultatul redeschiderii de către instanțele naționale a procedurilor penale împotriva acestuia, urmare a pronunțării de către Curte a hotărârii Dan v. Republica Moldova (nr. 8999/07, 5 iulie 2011) [1]. În prima sa hotărâre Curtea a constatat că procesul penal desfășurat împotriva reclamantului nu fusese echitabil și că avusese loc o încălcare a Articolului 6 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”).

În urma pronunțării hotărârii Curții, Curtea Supremă de Justiție a dispus rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Chişinău. În cadrul examinării repetate a cauzei penale, Curtea de Apel Chişinău a audiat doar trei din cei şapte martori inițiali, care fuseseră audiați de către prima instanță în anul 2006 [2]. La 5 iunie 2013 Curtea de Apel Chişinău a casat hotărârea Judecătoriei Buiucani din 24 ianuarie 2006 şi a pronunțat o nouă hotărâre. Instanța de apel a recunoscut reclamantul vinovat de comiterea infracțiunii imputate, bazându-se pe declarațiile celor trei martori inițiali și o pe înregistrare video obținută în cadrul unei operațiuni sub acoperire a poliției în timpul reținerii reclamantului. Aceasta nu a audiat presupusul mituitor, deoarece acesta între timp decedase, și nici ceilalți trei martori, din motive nemenționate în decizia sa. Instanța a recurs doar la citirea declarațiilor date în fața primei instanțe de către cei patru martori absenți.

Recursul ordinar al reclamantului împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 5 iunie 2013 a fost declarat inadmisibil de către Curtea Supremă de Justiție la 28 ianuarie 2014. Instanța supremă a susținut că audierea tuturor celor șapte martori inițiali nu a fost posibilă, deoarece între timp unul dintre ei decedase, iar altul nu mai era polițist, adresa acestuia fiind necunoscută.

Reclamantul s-a plâns în baza Articolului 6 § 1 din Convenție, invocând că, în cadrul reexaminării apelului împotriva hotărârii de achitare, Curtea de Apel nu a reexaminat toate probele și nu reaudiat toți martorii, iar condamnarea sa s-a bazat pe probe care nu mai erau disponibile în dosarul cauzei, id est înregistrarea video efectuată de către poliție.

Curtea a reținut că, deși reclamantul nu a solicitat audierea martorilor absenți, Curtea de Apel avea obligația de a întreprinde măsuri pentru reaudierea acestora în vederea asigurării unui proces echitabil (a se vedea Júlíus Þór Sigurþórsso v. Islanda, nr. 38797/17, § 38, 16 iulie 2019). Curtea a observat contradicții grave în declarațiile celor trei martori, în calitatea lor de ofițeri de poliție implicați în operațiunea sub acoperire desfășurată împotriva reclamantului. Aparent, în anul 2013 aceștia își aminteau în detaliu despre anumite evenimente care avuseseră loc în anul 2006, dar nemenționate imediat după producerea acestora. Prin urmare, Curtea a considerat că în hotărârea sa, Curtea de Apel Chișinău nu a prezentat motive suficiente care ar fi dovedit vinovăția reclamantului în comiterea faptei imputate. De asemenea, Curtea a reliefat că în cadrul procedurilor penale redeschise, Curtea de Apel Chișinău nu a întreprins măsuri suficiente pentru audierea celor patru martori. Prin urmare, Curtea a conchis că o nouă condamnare a reclamantului de către Curtea de Apel Chișinău s-a bazat pe o înregistrare video efectuată de către poliție în cadrul operațiunii sub acoperire, care la momentul respectiv nu mai exista, deoarece fusese pierdută. Din motiv că momentul crucial, id est transmiterea banilor, nu fusese oricum filmat, acest lucru, în opinia Curții, a agravat deficiențele în evaluarea generală a probelor.

În consecință,Curtea a conchis că procesul penal desfășurat împotriva reclamantului nu a fost echitabil și că a avut loc o încălcare a Articolului 6 § 1 din Convenție.

Actualmente hotărârea este disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.

[1] http://hudoc.echr.coe.int/enR?i=001-124097

[2] în cadrul examinării primului dosar penal împotriva reclamantului, Judecătoria Buiucani a audiat şapte martori, pronunțând o sentință de achitare a acestuia la 24 ianuarie 2006.

Articole relaționate

Etichete

Distribuie