Cristioglo c. Republicii Moldova

         cererea nr. 24163/11

          Astăzi, 26 aprilie 2016, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului („Curtea Europeană”) a pronunțat o hotărîre în cauza Cristioglo c. Republicii Moldova (cererea nr. 24163/11).
Reclamantul, Vasile Cristioglo, născut în anul 1975, este cetățean al Republicii Moldova („RM”) și locuiește în Chișinău. Cauza se referă la condițiile de detenție din RM.
În 2001 în privința reclamantului a fost pornită urmărirea penală, acesta fiind învinuit de comiterea unui omor. Părăsind țara, reclamantul a fost anunțat în urmărire internațională.
La 21 ianuarie 2011, la întoarcerea sa în RM, reclamantului i-a fost aplicată măsura preventivă sub formă de arest.
La 4 februarie 2011, în momentul în care reclamantul urma să fie transferat din or. Cahul în Chișinău, acesta, în semn de protest, și-a spintecat abdomenul.
Reclamantul a fost deținut în Penitenciarul nr. 13 din Chișinău și Penitenciarul nr. 5 din Cahul.
Invocînd art. 3 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”), reclamantul s-a plîns de condițiile rele de detenție și de neacordarea asistenței medicale necesare în perioada 4 februarie – 2 martie 2011.
Referindu-se la plîngerile reclamantului Guvernul a invocat obiecția de neepuizare a căilor interne de recurs, în special omisiunea reclamantului de a intenta o acțiune civilă prin care să pretindă despăgubiri pentru suferințele sale în timpul detenției. Curtea a reiterat faptul că a examinat în repetate rînduri problema remediilor naționale privind condițiile precare de detenție din Republica Moldova, constatînd de fiecare dată că remediile sugerate de Guvern au fost ineficiente pentru persoanele aflate în detenție la momentul adresării plîngerilor.
Cu referire la condițiile precare de detenție din Penitenciarul nr. 5, Curtea a notat că, potrivit materialelor din dosar, celulele în care reclamantul a fost deținut nu erau supraaglomerate și, în lipsa unui contraargument din partea reclamantului în acest sens, a declarat inadmisibil acest capăt de plîngere.
Totodată, la alegațiile reclamantului în privința faptului că acesta nu a fost spitalizat în vederea tratării infecției a urechei și a rănii la abdomen, Curtea a menționat că acesta a primit asistența medicală necesară și a respins acest capăt de plîngere.
Examinînd plîngerile reclamantului cu privire la condițiile precare de detenție din Penitenciarul nr. 13, Guvernul a menționat că între timp acestea au fost îmbunătățite considerabil. Constatînd încălcarea art. 3 din Convenție, Curtea a îndeamnat autoritățile naționale să întreprindă măsurile necesare pentru a pune capăt acestei probleme sistemice.
Subsidiar, reclamantul s-a plîns, în temeiul art. 5 alin 1 din Convenție, că detenția sa preventivă nu s-a bazat pe o bănuială rezonabilă. Notînd faptul că în dosar nu există nici o probă care ar indica asupra faptului că reclamantul a ridicat această problemă la nivel național, Curtea a respins acest capăt de cerere.
Totodată, invocînd art. 5 alin. 3 din Convenție, reclamantul s-a plîns de lipsa unor motive relevante și suficiente pentru detenția sa preventivă. Curtea a respins acest capăt de cerere, menționînd că unul din principalele temeiuri pentru plasarea reclamantului în detenție preventivă a servit faptul că acesta s-a ascuns zece ani în altă țară.
În final, reclamantul s-a plîns că prin detenția sa i s-a încălcat dreptul la prezumția nevinovăției, ceea ce a constituit o încălcare a art. 6 alin. 2 din Convenție. În lipsa unor probe din partea reclamantului în suportul acestor afirmații, Curtea a respins acest capăt de cerere.
Constatînd încălcarea art. 3 în partea ce ține de condițiile precare de detenție din Penitenciarul nr. 13, Curtea a decis să acorde reclamantului suma de 3000 Euro cu titlu de prejudiciu moral și 800 Euro cu titlu de costuri și cheltuieli.
Actualmente, hotărîrea este disponibilă doar în limba engleză şi poate fi accesată pe pagina web a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Articole relaționate

Distribuie