Ciobanu v. Republica Moldova

      La 3 decembrie 2019 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat hotărârea în cauza Ciobanu v. Republica Moldova (cererea nr. 44896/11).
Potrivit circumstanțelor cauzei, în luna ianuarie 2009 reclamantul a fost implicat într-un accident rutier, în rezultatul căruia o persoană a decedat, iar alta a fost rănită. Prin urmare, el a fost acuzat de încălcarea regulilor de securitate a circulației, care s-a soldat cu deces și vătămarea integrității corporale. După ce instanța de fond a achitat reclamantul, motivând că de fapt cele două victime cauzaseră accidentul, Curtea de Apel Chișinău a admis apelul procurorilor și a casat sentința primei instanțe, condamnând reclamantul la 5 ani de închisoare, cu suspendarea executării pedepsei. Cu toate acestea, instanța de apel nu a reaudiat martorii, ci s-a limitat la citirea declarațiilor pe care aceștia le-au depus în fața primei instanțe. Ulterior, Curtea Supremă de Justiție a respins recursul reclamantului, menținând sentința Curții de Apel Chișinău.
Astfel, reclamantul a invocat în fața Curții încălcarea dreptului său la un proces echitabil, garantat de către Articolul 6 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”), ca urmare a eșecului instanței de apel de a reaudia martorii înainte să dispună casarea sentinței de achitare pronunțată de către instanța de fond.
La 14 februarie 2019 Guvernul a prezentat Curții o declarație unilaterală în această cauză, recunoscând în mod expres încălcarea Articolului 6 § 1 din Convenție și invitând Curtea să radieze cauza de pe rol. Cu privire la satisfacția echitabilă, Guvernul a considerat că recunoașterea expresă a încălcării Convenției ar constitui o satisfacție echitabilă pentru reclamant.
Examinând declarația unilaterală în spiritul principiilor ce rezultă din jurisprudența sa la acest capitol, Curtea nu a fost convinsă de faptul că termenii acesteia ar putea pune capăt încălcării și ar oferi o reparație în această privință, astfel încât să fie restabilită, pe cât posibil, situația care a existat anterior încălcării. În special, Curtea a notat că Guvernul nu a propus despăgubiri pentru prejudiciul moral și costuri și cheltuieli. Din aceste motive, Curtea a considerat că declarația unilaterală nu oferea o bază suficientă pentru ca aceasta să constate că respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție nu ar impune continuarea examinării cererii. Astfel, Curtea a respins solicitarea Guvernului de a radia cauza de pe rol.
Ținând cont de declarația unilaterală prezentată de către Guvern, Curtea a concluzionat că a existat o încălcare a Articolului 6 § 1 din Convenție, acordând reclamantului 2000 de euro pentru prejudiciul moral și 810 euro pentru costuri și cheltuieli.

Actualmente hotărârea este disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.

Articole relaționate

Etichete

Distribuie