Cauza Morgoci c. Republica Moldova nr. 13421/06

La 12 ianuarie 2016, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare “Curtea Europeană”) a pronunţat hotărîrea în cauza Morgoci v. Republica Moldova (cererea nr. 13421/06)prin care a constatat încălcarea Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (în continuare “Convenţia”).

Reclamantul a decedat la 13 august 2010. La 2 noiembrie 2010 și la 17 iunie 2013, dl Victor Morgoci, fratele reclamantului și soția sa dna Tamara Morgoci, și-au exprimat dorința de a continua procedura în fața Curții.

În speță, reclamantul revendica încălcarea drepturilor sale garantate de prevederile articolelor 3 și 13 din Convenţie și anume: rele tratamente pe parcursul arestului și absența unei anchete efective.

Violarea articolului 3

La 21 ianuarie 2005, tribunalul din Zelenograd (Moscova), Federația Rusă, a condamnat reclamantul la paisprezece ani de închisoare pentru omor și furt de mașini.

La 15 iulie 2005, autoritățile ruse au extrădat reclamantul și la venirea acestuia în Republica Moldova, el a fost plasat în arest preventiv la Comisariatul General de Poliție din Chișinău. După care, transferat în Penitenciarul nr. 13 din Chișinău. Reclamantul pretinde că pe toată durata detenției sale la Comisariatul General de Poliție și la penitenciarul nr. 13, el a fost maltratat.

În comentariile sale, Guvernul Republicii Moldova a pledat pentru neepuizarea căilor de recurs interne. Guvernul considera că plîngerea în temeiul articolului 3 din Convenție, la momentul depunerii ei, era prematură, deoarece reclamantul intentase o acțiune civilă privind maltratarea sa.

Totodată, Guvernul a notat că prin decizia definitivă pronunțată de Curtea Supremă de Justiție la 16 mai 2012, reclamantul și-a pierdut calitatea sa de victimă. În acest sens, el a indicat că instanțele naționale au recunoscut existența încălcărilor și că i-au acordat despăgubiri reclamantului.

La rîndul său, Curtea a reiterat că o decizie sau o măsură favorabilă reclamantului nu este în principiu suficientă pentru a-l priva de calitatea sa de „victimă”, decît dacă autoritățile naționale au recunoscut, fie în mod expres sau substanțial, după care au reparat încălcarea. În conformitate cu jurisprudența sa constantă, în cazul în care autoritățile naționale au constatat o încălcare, reclamantul nu se mai poate pretinde victimă, în temeiul articolului 34, a unei violări a Convenției (Cocchiarella c. Italie [MC], nr. 64886/01, §§ 70-72, CEDO 2006‑V).

Curtea a conchis că instanțele naționale au constatat că drepturile reclamantului garantate de articolul 3 din Convenției au fost încălcate. Instanțele judecătorești naționale au stabilit că reclamantul a fost supus relelor tratamente de către ofițerii de poliție și că ancheta nu a fost efectivă. De asemenea, au confirmat faptul că condițiile în care a fost deținut reclamantul (Comisariatul General de Poliție Chișinău), erau inumane și că el a fost infectat cu tuberculoză (paragrafele 26, 32 și 34).Dar, Curtea a mai notat că Curtea Supremă de Justiție a acordat reclamantului suma de 985 euro cu titlu de prejudiciu moral și că această sumă este considerabil mai mică decît sumele care au fost acordate în cazuri similare împotriva Republicii Moldova (a se vedea, exemplele recente, Gasanov c. Republica Moldova, nr. 39441/09, § 60, 18 decembrie 2012, Gorea c. Republica Moldova, nr. 6343/11, § 48, 23 iulie 2013, și Gavriliță, citată, § 81).

Prin urmare, Curtea consideră că a existat o violare a articolului 3 din Convenției.

Curtea a decis, în temeiul art. 41 din Convenţie să acorde dnei Tamara Morgoci și dlui Victor Morgoci suma de 11 000 euro cu titlu de prejudiciu moral.

Actualmente, hotărîrea este disponibilă doar în limba franceză şi poate fi accesată pe pagina web a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

 

Articole relaționate

Etichete

Distribuie