Castraveț și Musienco v. Republica Moldova

© Prezentul rezumat îi aparține Direcției agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova. Orice preluare a textului sau a unei părți din acesta se va face cu următoarea mențiune: „Rezumatul hotărârii a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova”.

       La 14 mai 2020 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat decizia în cauza Castraveţ și Musienco v. Republica Moldova (nr. 29352/09).
În 2005 reclamanții au fost învinuiți de însușirea ilicită a unor bunuri.
La 6 decembrie 2006 Judecătoria Botanica, mun. Chişinău a achitat reclamanții. Sentința a fost menținută de către Curtea de Apel Chișinău și Curtea Supremă de Justiție și a devenit astfel irevocabilă.
La 24 martie 2008 Procurorul General a depus un recurs în anulare împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție, solicitând rejudecarea cauzei de către instanța de apel. El a invocat aprecierea eronată a probelor de către instanțele naționale și pronunțarea de către Curtea Supremă de Justiție a deciziei sale în lipsa avocatului reclamanților.
La 9 februarie 2009 Curtea Supremă de Justiție a admis recursul în anulare declarat de către Procurorul General, a casat decizia Curții Supreme de Justiție și a Curții de Apel Chișinău și a trimis cauza la rejudecare în instanța de apel.
La 23 decembrie 2009 Curtea de Apel a reexaminat cauza și din nou a achitat reclamanții. Nefiind contestată, decizia a devenit irevocabilă.
Invocând încălcarea Articolului 6 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”), reclamanții s-au plâns că procedura de recurs în anulare desfășurată după achitarea lor definitivă a încălcat dreptul lor la un proces echitabil.
Guvernul a susținut că după achitarea lor repetată, reclamanții și-au pierdut statutul de victimă.
Curtea a reiterat că un reclamant nu poate pretinde a fi victima unei încălcări a dreptului său la un proces echitabil în sensul Articolului 6 din Convenție care, potrivit lui, ar fi avut loc în cadul unei proceduri care fusese încetată sau în rezultatul căreia el fusese achitat (Osmanov și Husseinov v. Bulgaria (dec.), nr. 54178/00 și 59901/00, 4 septembrie 2003).
Curtea a notat că procesul împotriva reclamanților s-a finalizat cu achitarea lor definitivă de către Curtea de Apel la 23 decembrie 2009. În asemenea circumstanțe, Curtea a considerat că reclamanții nu mai pot pretinde calitatea de victimă a unei încălcări a dreptului lor la un proces echitabil și a declarat cererea acestora inadmisibilă, în conformitate cu prevederile Articolului 35 §§ 3 și 4 din Convenție.
Actualmente decizia este disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.