Capacchione v. Republica Moldova

© Prezentul rezumat îi aparține Direcției agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova. Orice preluare a textului sau a unei părți din acesta se va face cu următoarea mențiune: „Rezumatul hotărârii a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova”.

La 30 noiembrie 2021 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat hotărârea în cauza Capacchione v. Republica Moldova (nr. 22616/10).

Potrivit circumstanțelor cauzei, la 29 septembrie și 7 octombrie 2003 reclamantul a transferat concubinei sale T.S., cetățeană a Republicii Moldova, sumele de 30.000 de euro și, respectiv, 63.000 de euro. La 24 ianuarie 2004 T.S. a folosit sumele respective pentru a-și cumpăra un apartament în mun. Chișinău. La 31 martie 2004 reclamantul și T.S. s-au căsătorit în Italia. În anul 2005 reclamantul și T.S. s-au separat, însă nu au divorțat.

La 30 noiembrie 2007 reclamantul a înaintat o cerere de chemare în judecată împotriva soției sale cu privire la recuperarea sumei totale de 93.000 de euro. La 2 octombrie 2008 Judecătoria Centru, mun. Chișinău a respins acțiunea, ca fiind tardivă. Reclamantul a depus o cerere de apel împotriva acestei hotărâri, invocând suspendarea cursului prescripției extinctive în cazul raporturilor familiale, în baza prevederilor art. 275 lit. a) din Codul civil. Prin decizia sa din 13 mai 2009, Curtea de Apel Chișinău a admis cererea de apel depusă de către reclamant, a casat hotărârea instanței de fond și a emis o hotărâre nouă de admitere a acțiunii reclamantului. Instanța de apel a reținut că T.S. nu invocase tardivitatea acțiunii, iar instanța de fond nu era în drept să se pronunțe proprio motu asupra acestui aspect.

T.S. a depus o cerere de recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 mai 2009, în care a susținut că nu participase la ședințele de examinare a cauzei desfășurate în instanțele de fond și de apel. La 3 noiembrie 2009 reclamantul a depus o referință la cererea de recurs formulată de către T.S., în care și-a reiterat argumentul bazat pe prevederile art. 275 lit. a) din Codul civil. Printr-o decizie definitivă din 2 decembrie 2009, Curtea Supremă de Justiție a admis cererea de recurs depusă de către T.S., a casat integral decizia Curții de Apel Chișinău din 13 mai 2009 și hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, și a respins acțiunea reclamantului cu privire la încasarea datoriei, ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție. Instanța nu s-a pronunțat în privința argumentului reclamantului, menționat mai sus.

În fața Curții, reclamantul a invocat încălcarea Articolului 6 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”), ca urmare a încălcării dreptului său la un proces echitabil, cauzată de decizia Curții Supreme de Justiție din 2 decembrie 2009, deoarece aceasta nu ar fi fost motivată corespunzător. De asemenea, în opinia sa, prin decizia din 2 decembrie 2009, Curtea Supremă de Justiție i-ar fi încălcat dreptul la respectarea bunurilor sale, garantat de Articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Având în vedere circumstanțele cauzei, Curtea a notat că suspendarea cursului prescripției extinctive în cazul raporturilor familiale în baza prevederilor art. 275 lit. a) din Codul civil era una dintre chestiunile esențiale care trebuiau soluționate de către instanțele naționale și că acest aspect avea un impact decisiv asupra soluționării cauzei. Astfel, Curtea a considerat că argumentul invocat de către reclamant necesita un răspuns specific și expres. Cu toate acestea, ea a constatat omisiunea Curții Supreme de Justiție de a oferi un asemenea răspuns, fiind imposibil de determinat dacă pur și simplu ea neglijase argumentul invocat de către reclamant sau dacă a intenționat să-l respingă și, în această ultimă ipoteză, care puteau fi motivele acestei decizii.

Circumstanțele relatate mai sus au fost suficiente Curții pentru a concluziona că procedurile interne nu fuseseră echitabile, constatând, astfel, încălcarea Articolului 6 § 1 din Convenție.

Curtea a acordat reclamantului 3600 de euro pentru prejudiciul moral.

Actualmente hotărârea este disponibilă în limba franceză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.

Articole relaționate

Etichete

Distribuie