Calancea și alții v. Republica Moldova | Portalul Agentului Guvernamental din RM

Calancea și alții v. Republica Moldova

     Astăzi, 1 martie 2018, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat o decizie în cauza Calancea și alții v. Republica Moldova (cererea nr. 23225/05).
Reclamanții, Calancea Sofia, Calancea Petru și Cocieru Serghei s-au plâns în fața Curții de încălcarea drepturilor lor garantate de Articolul 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”), Articolul 8 și Articolul 1 din Protocolul 1 la Convenție, urmare a amplasării unei linii de înaltă tensiune în apropierea caselor de locuit și a riscurilor asupra sănătății lor.
La 11 martie 2003 reclamanții s-au adresat în instanța de judecată cu o cerere, solicitând redislocarea liniei de înaltă tensiune la o distanță conformă cu normele tehnice și sanitare, precum și achitarea în beneficiul lor a prejudiciului moral.
Acțiunea reclamanților a fost respinsă ca neîntemeiată. Hotărârea a fost menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie 2004 și prin decizia Curții Supreme de Justiție din 23 martie 2005.
Reclamanții au invocat în fața Curții că Statul nu și-ar fi îndeplinit obligațiile pozitive și nu i-ar fi informat despre pericolul pe care îl prezintă liniile electrice de înaltă tensiune amplasate pe terenurile lor și prin a remedia încălcările privind dreptul la respectarea vieții private și de familie.
Guvernul a contestat aceste teze. Curtea a constatat că reclamanții nu au demonstrat că intensitatea câmpului electric înregistrată pe terenurile lor ar fi prezentat un risc real asupra sănătății lor. Prin urmare, acest capăt de cerere a fost respins ca vădit nefondat în conformitate cu Articolul 35 §§ 3 și 4 din Convenție.
Cu referire la Articolul 6 din Convenție, Curtea nu a relevat nici o violare aparentă a drepturilor reclamanților, iar în ceea ce privește Articolul 1 din Protocolul 1 la Convenție, Curtea a constatat că nu a fost demonstrată ingerința în drepturile reclamanților la respectarea bunurilor lor. În consecință, aceste capete de cerere au fost respinse ca vădit nefondate, în conformitate cu Articolul 35 §§ 3 și 4 din Convenție.
Prin urmare, Curtea, în unanimitate, a declarat cererea ca fiind inadmisibilă.

Actualmente, decizia  este disponibilă în limba franceză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.

Articole relaționate

Etichete

Distribuie