Braga c. Republicii Moldova și Federației Ruse | Portalul Agentului Guvernamental din RM

Braga c. Republicii Moldova și Federației Ruse

     Astăzi, 17 octombrie 2017, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat o hotărâre în cauza Braga v. Republica Moldova și Federația Rusă (nr. 76957/01).
Reclamantul Andrian Braga este cetățean al Republicii Moldova, care la 28 iulie 1999, în baza unei decizii emise de un procuror din regiunea transnistreană (în continuare „RMN”), a fost arestat de „autoritățile RMN”, fiind acuzat de escrocherie și instigare la dare de mită. Ulterior, o instanță de judecată din „RMN” l-a condamnat pe reclamant la cinci ani de închisoare. La 22 ianuarie 2002 acesta a fost eliberat prin amnistiere. În toată această perioadă, reclamantul a fost deținut în penitenciarele din „RMN”, exceptând perioada cuprinsă între 25 octombrie și 21 noiembrie 2001, când a fost transferat la un spital penitenciar din Republica Moldova.
Reclamantul s-a plâns de condițiile inumane de detenție contrare articolului 3 din Convenție pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”) întrucât a fost nevoit să stea în aceeași celulă cu deținuți bolnavi de tuberculoză și care, plus la aceasta, era infestată cu paraziți. De asemenea, reclamantul a invocat că detenția sa a fost contrară articolului 5 din Convenție, deoarece a fost dispusă de autoritățile neconstituționale din „RMN” și, prin urmare, a fost ilegală. În continuare, reclamantul s-a plâns de încălcarea articolului 34 al Convenției, considerând că autoritățile din Republica Moldova l-au împiedicat să comunice cu avocatul său cu referire la cererea depusă în fața Curții.
Cu privire la jurisdicția statelor respondente asupra faptelor ce au loc în regiunea transnistreană, Curtea s-a referit la principiile generale expuse în cauzele Ilașcu și alții, Catan și alții, Mozer, considerând că acestea pot fi aplicate și în prezenta speță. Astfel, Curtea a concluzionat că reclamantul a fost atât sub jurisdicția Republicii Moldova, cât și a Federației Ruse, cu excepția perioadei cuprinse între 25 octombrie și 21 noiembrie 2001, când reclamantul s-a aflat în mod exclusiv sub jurisdicția Guvernului moldovean.
Analizând responsabilitatea Republicii Moldova la acest capitol, Curtea a concluzionat că Guvernul moldovean este responsabil de încălcările invocate de reclamant ce au avut loc după data de 25 octombrie 2001, întrucât autoritățile nu au prevenit transferul acestuia în „RMN” și în astfel l-au supus din nou unor condiții de detenție incompatibile cu articolul 3 din Convenție, deși au avut controlul efectiv asupra reclamantului în timpul detenției sale în Republica Moldova.
În ce privește capătul de cerere referitor la articolul 5 § 1 din Convenție, Curtea a constatat încălcarea acestui articol de către Federația Rusă, atunci când reclamantul a fost deținut de către autoritățile din „RMN”. Cu referire la perioada cuprinsă între 25 octombrie și 21 noiembrie 2001, Curtea a considerat că a existat o încălcare a acestui articol din partea Republicii Moldova, stabilind că autoritățile moldovenești au supus reclamantul detenției în baza unei condamnări de către o instanță din „RMN”, iar transferul ulterior pentru a fi deținut în continuare în „RMN” nu a avut niciun temei legal.
Cu referire la plângerea în temeiul articolului 34 al Convenției, Curtea a considerat că Guvernul Republicii Moldova cunoștea despre faptul depunerii unei cereri la Curte de către reclamant și că i-ar fi creat acestuia dificultăți în comunicarea cu reprezentantul său în fața Curții prin transferul acestuia în „RMN”, id est în afara controlului efectiv al autorităților constituționale.
Prin urmare, în privința Republicii Moldova, Curtea a constatat încălcarea articolului 3, cu referire la perioada cuprinsă între 21 noiembrie 2001 și 22 ianuarie 2002, a articolului 5 § 1, cu referire la perioada cuprinsă între 25 octombrie 2001 – 22 ianuarie 2002 și a articolului 34 al Convenției. Astfel, Republica Moldova a fost obligată să achite reclamantului sumele de 3000 de euro cu titlu de prejudiciu moral și 1000 de euro cu titlu de costuri și cheltuieli.
În privința Federației Ruse, Curtea a constatat încălcarea articolului 3, exceptând perioada cuprinse între 25 octombrie și 21 noiembrie 2001 și a articolului 5 § 1, în afara perioadei cuprinse între 25 octombrie și 21 noiembrie 2001. Astfel, Guvernul Federației Ruse a fost obligat să achite reclamantului sumele de 9000 de euro cu titlu de prejudiciu moral și 2000 de euro cu titlu de costuri și cheltuieli.

Actualmente hotărârea este disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.

Articole relaționate

Etichete

Distribuie