Bondarenco v. Republica Moldova

      La 11 octombrie 2018 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare – „Curtea”) a pronunțat o decizie în cauza Bondarenco v. Republica Moldova (cererea nr. 58144/09).
În speță, la 10 septembrie 2007 reclamantul ar fi fost recunoscut vinovat de divulgarea secretului de stat și condamnat la 5 ani și 6 luni închisoare de către „instanțele”autoproclamatei Republici Moldovenești Nistrene („RMN”). Acesta a fost eliberat la 6 mai 2009.
Invocând Articolul 5 § 1 din Convenție, reclamantul s-a plâns în fața Curții că detenția sa de către autoritățile RMN a fost ilegală.
Privind chestiunea jurisdicției Republicii Moldova, Curtea a reiterat principiile generale expuse în cauzele Ilașcu și alții, Catan și alții și Mozer și a indicat că reclamantul se afla sub jurisdicția Republicii Moldova în sensul Articolului 1 din Convenție, însă responsabilitatea statului urmează a fi stabilită în lumina obligațiilor sale pozitive.
Curtea a subliniat că obligația pozitivă ce îi revine Republicii Moldova este de a folosi toate mijloacele legale și diplomatice de care dispune pentru a continua garantarea drepturilor și libertăților definite în Convenție persoanelor care locuiesc în regiunea transnistreană. Prin prisma Articolului 13 din Convenție, ea a notat că „recursul” pe care Republica Moldova trebuie să ofere reclamantului constă în a-i oferi posibilitatea de a furniza autorităților moldovenești informații detaliate privind situația sa și să fie informat despre măsurile juridice și diplomatice întreprinse de către acestea.
În speță, Curtea a constatat că reclamantul nu a adus la cunoștința autorităților Republicii Moldova cauza sa. Prin urmare, acestea din urmă nu au avut posibilitatea de a interveni prin măsuri diplomatice și juridice în cazul interesatului și de a îndeplini obligațiile pozitive ce le reveneau, în virtutea Articolului 1 din Convenție.
Prin urmare, Curtea a decis că cererea urmează a fi respinsă ca urmare a neepuizării căilor de recurs interne, conform Articolului 35 §§ 1 și 4 din Convenție.
Actualmente decizia  este disponibilă în limba franceză şi poate fi accesată pe pagina web a Curții.