Bobeico și alții v. Republica Moldova și Rusia

     La 23 octombrie 2018 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat o hotărâre în cauza Bobeico și alții v. Republica Moldova și Rusia (cererea nr 30003/04).
Reclamanții sunt zece elevi ai școlii-internat pentru copii orfani din Tighina (Bender) și elevi aflați în custodia statului, precumși directorul școlii, care era reprezentantul lor legal. Aceștia s-au plâns în fața Curții de închiderea forțată a școlilor lor de către structurile republicii moldovenești nistrene (în continuare – „RMN”) și de măsurile de hărțuire și intimidarela care au fost supuși de către acestea ca rezultat al alegerii reclamanților de a urma studiile în școlile cu predare în grafia latină.
Cu referire la jurisdicția Republicii Moldova, Curtea a reiterat principiile generale expuse în cauzele Ilașcu și alții, Catan și alții și Mozer și a indicat că reclamanții se aflau sub jurisdicția Republicii Moldova în sensul Articolului 1 din Convenție, însă responsabilitatea statului urmează a fi stabilită în lumina obligațiilor sale pozitive.
Cu referire la pretinsa violare a Articolului 2 din Protocolul Nr. 1 la Convenție, Curtea a declarat inadmisibilă ratione personae plângerea ultimului reclamant, a directorul școlii și a reprezentantul legal al celorlalți reclamanți în conformitate cu Articolul 35 § 3 (a) din Convenție, și admisibilă în privința celor 10 elevi.
Curtea a notat că această cauză nu se deosebește de cauza Catan, iar evenimentele în ambele spețe au avut loc în aceeași perioadă. Curtea a indicat că similar cauzei Catan, reclamanții au fost impuși să aleagă între, pe de o parte, să frecventeze școli în caresă urmeze învățământul secundar în limba și grafia pe care o considerau artificială și care nu era recunoscută nicăieri în lume, cu folosirea materialelor didacticeelaborate în perioada sovietică sau, în mod alternativ, să fie supuși hărțuirii și intimidării. Totodată, nu existau probe care să sugereze faptul că măsurile luate de către structurile „RMN” în privința acestor scoli au urmărit un scop legitim.
Curtea a notat că Republica Moldova și-a îndeplinit obligațiile pozitive ce îi reveneau în temeiul Convenției.Cu referire însă la responsabilitatea Federației Ruse, Curtea a stabilit că aceasta a exercitat un control efectiv asupra teritoriului„RMN” în perioada relevantă în speță și a constatat încălcarea dreptului reclamanților la instruire garantat de Articolul 2 din Protocolul nr. 1 la Convenție.
Curtea a considerat că nu este necesar să examineze separat plângerile reclamanților în baza Articolelor 8 și 13 din Convenție.
Astfel, în prezenta cauză Curtea a constatat violarea de către Federația Rusă a Articolului 2 din Protocolul nr. 1 la Convenție, obligând guvernul rus să achite fiecărui reclamant câte 6000 euro în calitate de despăgubiri pentru prejudiciul moral și 4000 euro cu titlu de costuri și cheltuieli reclamanților în comun.

Actualmente hotărârea  este disponibilă în limba engleză şi poate fi accesată pe pagina web a Curții.

Articole relaționate

Etichete

Distribuie