Beșleagă v. Republica Moldova și Rusia; Panteleiciuc v. Republica Moldova și Rusia; Antonov și alții v. Republica Moldova și Rusia

     La 2 iulie 2019, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat hotărârile în cauzele Beșleagă v. Republica Moldova și Rusia (nr. 48108/07), Panteleiciuc v. Republica Moldova și Rusia (nr. 57468/08) și Antonov și alții v. Republica Moldova și Rusia (nr. 315/10, 1153/10 și 1158/10).

În cauza Beșleagă, reclamantul, locuitor al satului Corjova, s-a plâns în baza Articolelor 3, 5, 6, 10 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”), invocând că fusese deținut contrar legii, în condiții degradante, timp de 15 zile, pentru faptul exprimării viziunilor sale politice în privința alegerilor locale ce urmau să aibă loc în Republica Moldova. El a declarat că detenția sa fusese dispusă de către o instanță din așa-numita „republică moldovenească nistreană” (în continuare „rmn”) care nu fusese instituită prin lege și că guvernele reclamate nu au instituit niciun remediu național eficient prin care ar fi putut să-și apere drepturile sale încălcate de către structurile „rmn”.

În cauza Panteleiciuc, reclamantul s-a plâns în baza Articolelor 5, 6 și 13 din Convenție, invocând faptul arestării sale de către o „instanță” care nu fusese instituită prin lege, în lipsa unei suspiciuni rezonabile că ar fi comis o infracțiune. De asemenea, reclamantul a invocat câteva încălcări ale drepturilor sale procedurale garantate de către Articolul 6 din Convenție.

Cauza Antonov și alții cuprinde trei cereri separate, în care reclamanții au invocat faptul deținerii lor în condiții inumane în penitenciarele din „rmn”, contrar Articolului 3 din Convenție. Reclamantul în cauza Bezrodnîi s-a plâns, totodată, în legătură cu pretinsa sa maltratare la care a fost supus pe durata detenției, în scopul obținerii declarațiilor auto-incriminatoare, și lipsa asistenței medicale în acest sens. De asemenea, reclamanții s-au plâns în baza Articolelor 5 și 8 din Convenție, motivând că detenția lor a fost dispusă de către „instanțe” care nu fuseseră instituite prin lege, iar vizitele rudelor nu au fost permise pe durata aflării lor în detenție. Totodată, reclamanții au invocat lipsa unui remediu național efectiv în privința plângerilor referitoare la încălcarea drepturilor lor prevăzute de către Convenție.
În toate aceste cauze, cu privire la jurisdicția statelor reclamate în legătură cu evenimentele produse în raioanele de est ale Republicii Moldova, Curtea a reiterat principiile generale menționate în cauzele Ilașcu și alții, Catan și alții și Mozer, astfel concluzionând că Republica Moldova a luat toate măsurile posibile în privința restabilirii controlului în regiunea transnistreană. Cu referire la cea de-a doua parte a obligațiilor pozitive, i.e. de a întreprinde măsuri adecvate și suficiente pentru a proteja drepturile reclamanților prevăzute de către Convenție, Curtea a considerat că Republica Moldova a îndeplinit aceste obligații, din moment ce autoritățile constituționale nu au dispus de mijloace reale de a îmbunătăți condițiile de detenție ale reclamanților ori de a le garanta eliberarea sau transferul lor la un alt penitenciar. De asemenea, Curtea a notat faptul pornirii urmăririlor penale de către autoritățile constituționale atunci când acestea au fost sesizate de către reclamanți, însă nu s-au soldat cu succes, din cauza lipsei cooperării cu structurile „rmn”.
Cu referire la responsabilitatea Federației Ruse, în toate aceste cauze Curtea a stabilit că ea a exercitat un control efectiv asupra structurilor „rmn” în perioadele relevante în speță.

Astfel, în cauza Beșleagă, Curtea a hotărât că a avuse loc încălcarea Articolelor 3, 5 § 1, 6 § 1, 10, 13 din Convenție de către Federația Rusă, obligând guvernul rus să achite reclamantului 9750 de euro pentru prejudiciu moral și 1500 de euro în calitate de costuri și cheltuieli.
În cauza Panteleiciuc, Curtea a hotărât că a avuse loc încălcarea Articolului 6 §§ 1 și 3 din Convenție de către Federația Rusă, declarând inadmisibile celelalte capete de cerere, obligând guvernul rus să achite reclamantului 7800 de euro pentru prejudiciu moral și 1500 de euro pentru costuri și cheltuieli.
În cauza Antonov și alții, Curtea a hotărât că a avuse loc încălcarea Articolelor 3, 5 § 1, 8 și 13 din Convenție de către guvernul rus, acordând fiecărui reclamant câte 9750 de euro pentru prejudiciu moral și 1500 de euro în calitate de costuri și cheltuieli.
Actualmente hotărârile sunt disponibile în limba engleză și pot fi accesate pe pagina web a Curții.

Articole relaționate

Etichete

Distribuie