AutoInterBus-Tur S.R.L. v. Republica Moldova

© Prezentul rezumat îi aparține Direcției agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova. Orice preluare a textului sau a unei părți din acesta se va face cu următoarea mențiune: „Rezumatul deciziei a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova”

La 10 noiembrie 2022 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat decizia în cauza AutoInterBus-Tur S.R.L. v. Republica Moldova (nr. 13175/14).

Cauza se referă la casarea unei hotărâri definitive pronunțate în favoarea societății reclamante după admiterea unui pretins recurs tardiv depus de către partea adversă. În fața Curții, societatea reclamantă s-a plâns în baza Articolului 6 § 1 din Convenție și a Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

După comunicarea cererii, procedurile interne au fost redeschise la cererea Agentului Guvernamental, iar deciziile defavorabile societăţii reclamante au fost casate de către Curtea Supremă de Justiţie. Cea din urmă a recunoscut, în special, încălcarea drepturilor societății reclamante din cauza admiterii unui recurs tardiv. Ulterior, Guvernul a prezentat Curții o declarație unilaterală, recunoscând încălcarea drepturilor societății reclamante în baza Convenției și lipsa calității de victimă a acesteia. Reprezentantul societății reclamante a replicat că nu era de acord cu condițiile declarației unilaterale, deoarece nu acorda despăgubiri pentru prejudiciul suportat de către societatea reclamantă.

Reiterând principiile generale referitoare la aplicarea Articolului 37 § 1 litera (c) din Convenție privind radierea integrală sau parțială a unei cereri, Curtea a notat că nu este necesar să se pronunțe asupra chestiunii dacă societatea reclamantă încă poate pretinde a fi „victimă” a unei încălcări. Având în vedere toate împrejurările relevante ale cauzei, Curtea a considerat oportun să aplice Articolul 37 § 1 din Convenție pentru un alt motiv decât cel referitor la declarația unilaterală a Guvernului.

Astfel, Curtea a notat că, la 23 decembrie 2016, Curtea Supremă de Justiție a anulat deciziile defavorabile societății reclamante, adoptate contrar principiului securității raporturilor juridice. În consecință, hotărârea definitivă în favoarea societății reclamante a fost restabilită. Prin urmare, împrejurările care au dat naștere plângerilor societății reclamante nu mai există.

Totodată, notând că litigiul inițial se referea la retragerea licenței societății reclamante, Curtea nu a fost convinsă că societatea reclamantă suferise vreun prejudiciu ca urmare a retragerii licenței, dat fiind faptul că din actele de la dosar rezulta că respectiva licență expirase deja chiar înainte ca prima instanță să se pronunțe asupra cauzei, și că nu a existat nicio cerere de prelungire a licenței. Prin urmare, Curtea a constatat că, în urma redeschiderii procedurilor interne și a anulării de către Curtea Supremă de Justiție a deciziilor nefavorabile societății reclamante, nu mai existau consecințe prejudiciabile pentru aceasta din urmă, care ar fi putut rezulta din încălcarea drepturilor sale garantate de Convenție.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea a considerat că litigiul a fost soluționat în sensul Articolului 37 § 1 (b) din Convenție și a decis radierea cauzei de pe rol.

Actualmente decizia este disponibilă în limba franceză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.

Articole relaționate

Etichete

Distribuie