Asociația Publică „Centrul de informații Genderdoc-M” v. Republica Moldova

© Prezentul rezumat îi aparține Direcției agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova. Orice preluare a textului sau a unei părți din acesta se va face cu următoarea mențiune: „Rezumatul deciziei a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova”.

La 10 ianuarie 2023 Curtea Europeană a Drepturilor Omului („Curtea”) a pronunțat decizia în cauza Asociația Publică „Centrul de informații Genderdoc-M” v. Republica Moldova (cererile nr. 23911/15 și 18083/16).

Cauza se referă la pretinsa toleranță oficială a discriminării persoanelor LGBT în Republica Moldova și la lipsa de remedii în acest sens.

Potrivit circumstanțelor cauzei, în prima cerere, doi politicieni moldoveni au făcut declarații și au distribuit o broșură în timpul unei conferințe publice, în care au promovat discriminarea și ura față de membrii comunității LGBT. Investigațiile penale au fost, în final, încetate.

În cea de-a doua cerere, un preot a făcut declarații homofobe, susținând că 92% dintre homosexuali ar fi infectați cu HIV și că nu ar trebui să li se permită să fie angajați în anumite funcții, că ar fi bolnavi mintal etc. Acțiunea civilă depusă de către asociația reclamantă împotriva preotului a fost respinsă, deoarece el avea dreptul de a se exprima, în conformitate cu convingerile sale religioase.

Învocând în fața Curții Articolele 8, 10, 13, 14 și 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”), asociația reclamantă s-a plâns de lipsa protecției din partea autorităților statului față de discursul instigator la ură rostit de către două personalități publice și un preot împotriva membrilor comunității LGBT, ale căror interese le reprezenta.

Curtea a notat, în primul rând, că în prezenta cauză, asociația reclamantă nu a încercat să reprezinte nicio persoană particulară afectată de faptele reclamate, ci s-a plâns în nume propriu. Astfel, reamintind că o asociație nu se poate plânge în nume propriu de încălcarea drepturilor membrilor și beneficiarilor săi în baza Articolului 34 din Convenție, Curtea a notat că, în prezenta cauză, asociația reclamantă nu poate pretinde în mod valabil, având în vedere circumstanțele cauzei, că este o victimă directă sau indirectă, în sensul Articolului 34 din Convenție, a unei încălcări a Articolului 8 din Convenție, luat separat sau coroborat cu Articolul 14. Din aceste considerente, Curtea a decis că cererea este incompatibilă ratione personae cu dispozițiile Convenției în sensul Articolului 35 § 3 (a) și a respins-o în conformitate cu Articolul 35 § 4 din Convenție.

Actualmente, decizia este disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.

Articole relaționate

Etichete

Distribuie