Aslanian v. Republica Moldova și Rusia

 © Prezentul rezumat îi aparține Direcției agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova. Orice preluare a textului sau a unei părți din acesta se va face cu următoarea mențiune: „Rezumatul hotărârii a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova”.

La 13 iulie 2021 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat hotărârea în cauza Aslanian v. Republica Moldova și Rusia (nr. 74433/11). Cauza se referă la condamnarea reclamantului pentru refuzul, din motive religioase, de a îndeplini serviciul militar în republica moldovenească nistreană (în continuare „rmn”).

 Potrivit circumstanțelor cauzei, reclamantul este membrul comunității religioase Martorii lui Iehova din rmn. Fiind eligibil pentru înrolare, el a solicitat autorităților rmn să fie încorporat în serviciul civil în schimbul serviciului militar, în baza conștiinței și convingerilor sale religioase. În decembrie 2010, el a primit refuz la solicitarea sa și autoritățile rmn au inițiat un dosar penal în privința reclamantului pentru eschivare de la serviciul militar. La 29 martie 2011 „judecătoria Rîbnița” a condamnat reclamantul la un an de privațiune de libertate pentru infracțiunea imputată. La 7 iunie 2012 „curtea supremă” a rmn a menținut decizia „primei instanțe”. La 29 martie 2012 reclamantul a fost eliberat după ispășirea integrală a pedepsei.

 Cu privire la jurisdicția statelor reclamate, Curtea a reiterat principiile generale menționate în cauzele Ilașcu și alții, Catan și alții și Mozer, în legătură cu evenimentele produse în raioanele de est ale Republicii Moldova, concluzionând că atât Republica Moldova, cât și Federația Rusă își exercitau jurisdicția în prezenta cauză.

 Deși ambele guverne reclamate au invocat neepuizarea remediilor naționale disponibile în fața instanțelor judecătorești din Republica Moldova, Curtea a respins aceste obiecții, făcând referire la jurisprudența sa anterioară la acest capitol și având în vedere lipsa unor argumente noi care ar determina adoptarea unei concluzii diferite în prezenta cauză.

 Cu referire la pretinsa încălcare a Articolul 9 din Convenție, Curtea a constatat că condamnarea reclamantului pentru eschivarea de la serviciul militar a constituit o ingerință în libertatea sa de a-și manifesta religia. În ceea ce privește legalitatea ingerinței, nu există elemente în prezenta cauză care ar permite Curții să considere că a existat un temei juridic pentru a interfera cu drepturile reclamantului garantate de Articolul 9 din Convenție. Astfel, Curtea a constatat încălcarea Articolului 9 din Convenție.

În continuare, Curtea a reiterat obligațiile pozitive ale Republicii Moldova de a întreprinde măsuri corespunzătoare și suficiente pentru a asigura drepturile reclamanților din regiunea transnistreană. Curtea a notat că, în perioada relevantă, Republica Moldova a luat toate măsurile posibile pentru a restabili controlul în regiunea transnistreană, iar părțile nu au prezentat probe care ar demonstra un schimb de poziții cu privire la problema respectivă. Referitor la cea de-a doua parte a obligațiilor pozitive, id est de a întreprinde măsuri adecvate și suficiente pentru a proteja drepturile reclamantului prevăzute de Convenție, Curtea notează că reclamantul nu a adus nicio dovadă în sensul că a informat autoritățile moldovenești despre situația sa. În astfel de circumstanțe, neimplicarea autorităților moldovenești, în cazul reclamantului, nu poate fi reținută împotriva acestora.

Prin urmare, Curtea a concluzionat că Republica Moldova nu a eșuat să-și îndeplinească obligațiile sale pozitive în privința reclamantului. Totodată, Curtea a stabilit responsabilitatea Federației Ruse pentru încălcarea constatată în prezenta cauză, făcând referire la controlul efectiv exercitat în „rmn” în perioada relevantă și sprijinul militar, economic și politic continuu acordat structurilor din regiune, constatând, astfel, o încălcare a Articolului 9 din Convenție de către Guvernul rus.

Curtea a acordat reclamantului 15000 de euro pentru prejudiciul moral și 5555 de euro pentru costuri și cheltuieli, sume care trebuie achitate de către Federația Rusă.

Actualmente hotărârea este disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.

Articole relaționate

Etichete

Distribuie