Apopii v. Republica Moldova

© Prezentul rezumat îi aparține Direcției agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova. Orice preluare a textului sau a unei părți din acesta se va face cu următoarea mențiune: „Rezumatul hotărârii a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova”.

La 28 iunie 2022 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat hotărârea în cauza Apopii v. Republica Moldova (nr. 32617/16). Cererea se referă la investigația pretins ineficientă cu privire la maltratarea reclamantului de către persoane private.

În noaptea dintre 3 și 4 septembrie 2014, B. a prins reclamantul în timp ce fura pește din lacul lui. Potrivit reclamantului, B. și fii săi l-ar fi maltratat până la sosirea poliției. Ulterior, B. și soția sa V. i-au mai aplicat câteva lovituri.

În următoarea zi, reclamantul a solicitat asistență medicală. Conform fișei sale medicale, reclamantul a fost examinat la 4 și 6 septembrie 2014 de către un neurolog, un traumatolog și un chirurg, care au concluzionat că reclamantul suferise traumatism cranio-cerebral și contuzie toracică și renală. La 9 septembrie 2014 expertiza medico-legală dispusă de către poliție a constatat 8 echimoze pe mai multe părți ale corpului și multiple excoriații pe față. De asemenea, expertiza a concluzionat că nu existau dovezi de traumatism cranio-cerebral sau contuzie renală, dar că reclamantul avusese nevoie de aproximativ șase zile pentru a se recupera. La 30 septembrie 2014, la întrebările procurorului, medicul legist a susținut că leziunile ar fi putut fi autoprovocate.

Ulterior, reclamantul s-a plâns de faptul că fusese răpit și maltratat de către persoane private, inclusiv în prezența poliției, și că plângerea sa fusese respinsă ca nefondată. Procurorul a concluzionat că B. acționase în mod legal atunci când îl reținuse pe reclamant în timp ce fura pește și că V. doar îl lovise cu palma pe reclamant, iar în privința acestei fapte fusese inițiată o procedură contravențională. Ordonanța procurorului a reținut că leziunile de pe corpul reclamantului puteau fi autoprovocate. La 5 februarie 2015 a fost admisă contestația reclamantului și a fost redeschisă procedura, pentru a fi elucidate discrepanțele dintre declarații.

După confruntarea tuturor celor prezenți la fața locului, la 14 iunie 2015 dosarul a fost clasat din nou, din aceleași motive. La 29 iulie 2015 procurorul ierarhic superior a menținut această ordonanță. Reclamantul a contestat ambele ordonanțe ale procurorilor. Prin decizia sa din 2 decembrie 2015, Curtea de Apel Bălți a respins recursurile reclamantului.

În fața Curții, reclamantul s-a plâns în baza Articolelor 3 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”), susținând că ar fi fost maltratat de către persoane private, inclusiv în prezența poliției, și că investigația cu privire la plângerea sa referitoare la maltratare ar fi fost ineficientă.

Curtea a reținut că dimensiunile relativ mari și numărul leziunilor depistate pe diverse părți vitale ale corpului reclamantului coincideau cu alegațiile reclamantului despre maltratarea sa din noaptea respectivă. Mai mult, atacul s-a produs seara și într-un loc izolat, unde orice apel de ajutor ar fi fost în van; aceasta ar fi avut scopul să-l intimideze și i-ar fi provocat sentimente de neputință și frică, diminuându-i demnitatea.

Deși Guvernul a susținut că rănile cauzate reclamantului fuseseră minore, Curtea a stabilit că tratamentul violent la care fusese supus reclamantul a atins pragul minim de severitate prevăzut de Articolul 3 din Convenție și a dat naștere obligațiilor pozitive ale statului în baza acestei prevederi.

Guvernul a susținut că în prezenta cauză avusese loc un control preliminar minuțios, inclusiv cu audierea a patru polițiști, care a stabilit că reclamantul nu fusese maltratat, cu excepția palmelor aplicate de către V. Totuși, Curtea a notat că, deși autoritățile naționale inițiaseră o anchetă preliminară cu promptitudine și cu implicarea tuturor persoanelor, o urmărire penală care ar fi permis colectarea probelor nu fusese inițiată.

În continuare, Curtea a reținut că ancheta preliminară se concentrase, în principal, pe faptul dacă reclamantul fusese maltratat în prezența ofițerilor de poliție și dacă B. acționase în mod legal. Cu toate acestea, ancheta nu a încercat să stabilească circumstanțele în care fuseseră produse leziunile pe corpul reclamantului sau, în cazul în care acestea ar fi fost cauzate de acțiunile legale ale lui B., dacă utilizarea forței fusese impusă de conduita reclamantului.

De asemenea, Curtea a reținut că în cursul audierilor tuturor martorilor, numai B. susținuse că reclamantul și-a fi provocat el însuși rănile. Ordonanțele procurorului, care s-au bazat pe raportul de expertiză medico-legală, par să sugereze că rănile au fost autoprovocate, dar nu reflectă nicio investigație în privința chestiunii dacă declarațiile lui B. fuseseră confirmate de către alți martori sau dacă reclamantul ar fi putut el însuși să-și provoace rănile în circumstanțele descrise de către B. În același timp, Curtea a remarcat că reclamantul s-a plâns în mod constant că de faptul că B. îl maltratase înainte și după sosirea poliției, și ceruse în mod repetat interogarea medicului legist, însă fără rezultat. În anul 2015 instanțele au dispus redeschiderea cauzei pentru a clarifica discrepanțele dintre declarațiile reclamantului și ale martorilor. Cu toate acestea, confruntările ulterioare s-au concentrat din nou pe evenimentele care avuseseră loc după sosirea poliției și pe legalitatea reținerii reclamantului de către B., însă nu au urmărit să clarifice modul în care fuseseră cauzate rănile pe corpul reclamantului.

Curtea a constatat că aceste elemente sunt suficiente pentru a-i permite să concluzioneze că autoritățile nu au realizat o anchetă eficientă cu privire la relele tratamente suferite de către reclamant. Prin urmare, a avut loc o încălcare a Articolului 3 din Convenție sub aspect procedural.

Reclamantul nu a prezentat pretențiile sale pentru satisfacție echitabilă. Prin urmare, Curtea nu a acordat despăgubiri în această privință.

Actualmente hotărârea este disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.

Articole relaționate

Etichete

Distribuie