A.O. Falun Dafa v. Republica Moldova

© Prezentul rezumat îi aparține Direcției agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova. Orice preluare a textului sau a unei părți din acesta se va face cu următoarea mențiune: „Rezumatul deciziei a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova”.

La 1 iulie 2021 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat decizia de inadmisibilitate în cauza A.O. Falun Dafa v. Republica Moldova (nr. 17900/14).

La momentul evenimentelor invocate, asociația reclamantă era o asociație obștească înregistrată în Republica Moldova, membrii căreia practicau Falun Gong, practică spirituală interzisă în China. În anul 2010, asociația reclamantă a planificat să organizeze două concerte cu muzică și dans chinezesc, unde urma să evolueze o trupă de artiști din Statele Unite ale Americii. În acest scop, asociația reclamantă a încheiat un contract de locațiune a sălii de spectacole cu Teatrul Național de Operă și Balet din Chișinău (în continuare „TNOB”) și un contract de divertisment cu trupa de artiști din SUA, vânzând peste opt sute de bilete. În urma unei întrevederi dintre ambasadorul Republicii Populare Chineze în Republica Moldova și reprezentanți ai autorităților publice centrale, Guvernul i-a adresat directorului TNOB mai multe scrisori prin care a solicitat anularea spectacolelor planificate de către asociația reclamantă. Motivul invocat de către Guvern în scrisori se referea la menținerea unor bune relații diplomatice cu Republica Populară Chineză. Drept urmare, în ziua în care urma să fie organizat primul spectacol, intrarea în TNOB a fost blocată de către poliție, iar ambele spectacole au fost anulate. Asociația reclamantă a depus o cerere de chemare în judecată împotriva TNOB și a Guvernului, invocând prevederile Codului civil referitoare la răspunderea contractuală, precum și Articolele 10 și 11 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”), solicitând despăgubiri pentru prejudiciul material și moral. Procedurile judiciare la nivel național s-au finalizat cu decizia Curții Supreme de Justiție din 14 august 2013, prin care TNOB a fost obligat să plătească asociației reclamante clauza penală.

Invocând Articolele 10 și 11 din Convenție, asociația reclamantă s-a plâns în fața Curții că, în urma acțiunilor autorităților naționale, drepturile sale la libertatea de exprimare și libertatea de întrunire fuseseră încălcate și că instanțele judecătorești nu remediaseră aceste încălcări.

Guvernul a contestat alegațiile asociației reclamante și a solicitat respingerea cererii, ca fiind inadmisibilă.

Ținând cont de documentele aflate în posesia sa, Curtea nu a văzut niciun indiciu care ar demonstra că asociația reclamantă s-ar fi referit, în mod specific sau cel puțin în substanță, la pretinsa încălcare a drepturilor sale garantate de Articolele 10 și 11 din Convenție în cadrul procedurilor judiciare în fața Curții Supreme de Justiție,

În consecință, Curtea a decis să respingă plângerile asociației reclamante în conformitate cu Articolul 35 §§ 1 și 4 din Convenție, din cauza neepuizării căilor interne de atac.

Actualmente, decizia este disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.

Articole relaționate

Etichete

Distribuie